marți, 22 aprilie 2008

Episodul 1

Nu-mi inchipuiam niciodata ca o sa fie chiar atat de greu sa fii un detectiv particular. Regula principala este sa nu te implici prea mult, dar desi stiam asta, am clacat si am cazut prada propriilor vicii si curiozitati.
Cu cat aflam mai multe, cu atat aveam sanse mai putine sa ies cu viata din asta si cu atat eram mai curios sa aflu ce se intamplase de fapt.
Era o zi ca oricare alta. Imi savuram cafeaua de dimineata si fumam o tigare in timp ce navigam pe un site ce se ocupa cu vanzarea de masini noi sau sh [seven-hand ]. De cateva luni pusesem ochii pe o frumusete de Audi. Nimic pompos, ci doar un Audi A6. Visam destul de frumos, dar am fost trezit de un telefon.
„Firma de detectivi particulari Lightning?“
„Da!“
„Am un caz pentru dvs, numai ca nu putem sa vorbim prin telefon. Se poate sa ne intalnim undeva?“
„Sigur! Unde si cand puteti?“
„Pai in 3 ore in fata magazinului Eva, cel dintre P-ta Romana si Universitate e bine?“
„Da, este bine... Numai ca sper sa nu ma faceti sa-mi pierd timpul degeaba!“
„NU! In mod sigur nu voi face asta. O zi buna!“ si aud tonul ocupat.
Era un tip. Dupa voce parea cam speriat, dar nu sunt foarte sigur de asta. Termin de baut cafeaua si pornesc pe jos pana la locul stabilit. Ajung cu jumatate de ora mai devreme si am timp sa mai studiez imprejurimile. Exact in spatele magazinului, sau mai bine spus cred k este fostul magazin Eva la felul in care arata... se afla un parculet. Niste restaurante si clubulete, puburi... Nimic dubios.
Vad ca se indreapta catre mine un tip imbracat intr-un palton negru si cu palaria trasa pe ochi.
„De la firma de detectivi particulari?“
„Da!“ raspund eu.
„Veniti dupa mine!“ si il urmaresc pe acest tip pana la o masina neagra cu geamuri fumurii ce avea avariile aprinse. Imi spune sa ma urc in spate. Soferul pleaca in tromba de acolo.
„D-l detectiv Light? Numele meu este M.S.C. iar din motive de securitate vreau ca tot ceea ce va voi spune acum sa ramana confidential!“
„Ati apelat la cine trebuie!“ zic eu pentru a-mi face reclama si mai credibila. Am presupus ca d-l M.S.C. era o persoana destul de importanta si sus-pusa din moment ce-si permitea sa mearga intr-o masina de lux si avea sofer personal.
„Acum 14 ani, cand eram la liceu am iubit foarte mult o fata! Numele ei este Smaranda Mihai. Aveti aici o poza cu mine si cu ea de acum 14 ani. Inainte sa terminam liceul i-am promis ca intr-o zi o sa ma casatoresc cu ea, dar nu stiu daca m-a luat in serios. Ceea ce vreau eu sa va rog este sa o gasiti pentru mine. Platesc oricat aveti nevoie!“
Auzind acestea m-am gandit sa accept. Poate voi reushi in sfarsit sa-mi cumpar mashina de mult visata.
„Atunci nu mai este timp de pierdut, d-le M.S.C. Ma apuc imediat de treaba.“
„O sa ia legatura cu tine d-l Andrei. L-ai cunoscut putin mai devreme.“ Am aprobat si am coborat din masina.
Nu stiam insa in ce anume ma bagasem. Era al naibi de frig afara si-mi inghetzase nasul si urechile. Aprind o tigara si ma indrept spre cea mai apropiata gura de metrou. Din cand in cand ma uit la poza pe care d-l M.S.C. mi-a dat-o! Aveam un nume si aveam o poza. Tot ce mai ramanea de facut era sa folosesc aceste doua indicii in favoarea mea!