Nu degeaba se spune ca toate drumurile duc la Roma. Cazul asta se invartea in jurul unei singure persoane, iar cercul vicios din care facea parte avea sa ma acapareze si pe mine si sa ma momeasca, atragandu-ma intr-o lume cam greu de refuzat!
Ajung la d-l MSC si ma primeshte Andrei.
„D-l MSC nu te poate primi acum! Este intr-o sedintza! Imi poti spune mie ceea ce vroiai sa-i spui lui!“
Ma uit cam urat la Andrei si-mi dau seama ca ceva este dubios!
„Prefer sa astept si sa vorbesc cu d-l MSC!“ insist eu.
„Dar e posibil sa termine cam tarziu... si poate ca mai aveti si alta treaba!“ continua Andrei.
Clar ceva era dubios! Nu ma gandesc prea mult la ideea asta ca-l vad pe tipul din club... fratele patronului ca iese din living-ul d-lui MSC. Atunci scot pistolul de la spate si-l indrept cand catre Andrei, cand catre Renny.
„NU miscatzi sau va impushc! Cineva trebuie sa-mi explice ce se intampla aici!“
„D-le detectiv Light. Hai sa nu ne pripim cu concluziile. Lasati pistolul jos sa discutam ca niste persoane mature si rationale!“ incearca Andrei sa ma linisteasca.
Intre timp observ ca Renny scoate un cutzit si atunci trag. Apuca sa arunce cu micul cutitash inspre mine si ma loveshte exact in picior. Renny cade la pamant. L-am impushcat putin mai jos de umar, aproape de inima.
Primul lucru care-l face Andrei este sa-mi ia arma, apoi il verifica pe Renny!
„Renny, o sa fii OK! Rezista!“
Atunci observ pe mana dreapta a lui Renny acel tatuaj cu un cap de pitbul, fara o ureche.
„Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, Andrei!“ continui eu incercand sa ma tarasc spre ieshire. Sunt oprit insa de doua namile care s-au pus in usha.
„Dupa cum vad eu situatzia, d-le Light... N-ai decat o singura varianta! Bine, de fapt ai doua variante, dar doar una mai buna pentru tine!
Prima: ori te dai de partea noastra... ori ieshi de aici intr-un sac de plastic! Ce alegi?“
Andrei deschide usha livingului si-l vad pe d-l MSC cu capul pe birou.
„Putem sa spunem ca s-a sinucis, sau putem da vina pe tine! Inca-ti este greu sa alegi, d-le detectiv?“
Tocmai cand vroiam sa-i spun d-lui MSC ca Smaranda este de fapt sora lui Andrei, iar Andrei s-a folosit de el ca sa-si gaseasca sora... Totul incepuse sa se lege, dar ce legatura avea asta cu moartead-lui MSC? De parca ar fi shtiut ca asta ma intreb, tot Andrei-mi raspunde:
„Stia prea multe!“
Deci d-l MSC stia ca Andrei il sapa. Smaranda este o dansatoare exotica intr-un club de noapte. Renny e fratele patronului clubului "Million Dollars", un tip caruia-i placeau barbatzii... Andrei este fratele Smarandei. Eu nu aveam niciun rol in toata povestea asta si ma gandisem sa ies de acolo intr-un sac de plastic si sa mor ca un erou.
Insa analizand situatzia mi-am dat seama ca este mai avantajos pentru mine sa intru-n randul baietzilor rai.
Cand au venit politishtii, eu eram bandajat la picior. Le-am spus ca m-am accidentat la fotbal. Oricum nu aveau ei de unde sa shtie ce s-a intamplat. Andrei, eu si slujitorii din casa le-am spus ca d-l MSC s-a sinucis. Ba chiar a lasat si o scrisoare. In acea scrisoare explica faptul ca s-a sinucis deoarece datora o suma mare de bani unor camatari.
Eu am ajuns actionar al clubului de noapte. Nu exista seara de sambata sa nu beau shi sa nu trag din prafurile fermecate. Nu-mi refuz nicio placere. Am la femei, cate n-am visat niciodata. Nu mi-am cumparat Dacia aia din '80 la care tot visam, ci mi-am luat un Ford Escalade ESV gri metalizat! Este fenomenal...
Baietzii rai traiesc mai mult decat cei buni... care-s luatzi de fraieri.
vineri, 8 august 2008
Episodul 15
„Alo! Salut Andrei! Spune-i domnului MSC ca in maxim 2 ore sunt la el. Trebuie sa afle si el asta!“ si inchid telefonul. Cred ca ma apropiam sa-i dau de cap cazului!
„Alo! Buna Daiana! Am nevoie de ajutorul tau! Vreau sa ne intalnim in fata pietzei Dorobantzi intr-o ora! Crezi ca poti ajunge?“
„Da, cred ca pot ajunge, dar spune-mi despre ce este vorba!“
„Vreau sa-i spui unui prieten exact ce mi-ai spus si mie despre Smaranda! Crezi ca poti face asta pentru mine?“
„Da, pot face asta... dar stii ca o sa te coste!
“
„Normal! Serviciu contra serviciu! Deci intr-o ora, da?“
„Intr-o ora sa fie!“ raspunde ea, si apoi inchidem.
Totul era atat de evident si a fost atat de mult timp chiar sub nasul meu! Astept deci in fatza pietzei Dorobantzi! Am ajuns cu 10 minute mai devreme. Dupa alte cateva minute, timp in care am fumat o tzigare, o vad shi pe Daiana. Era la trecerea de pietoni. Se face culoarea verde si se angajaza in a traversa strada, cand vad ca un BMW negru cu geamuri fumurii se apropie in viteza!
„Nuuuuuuuuuuuuuuu!“ apuc eu sa tzip ca din gura de sharpe... dar era deja prea tarziu. Nu a apasat catushi de putzin frana, ba din contra... parca mai mult a accelerat. Acum nu-mi mai era de folos cu absolut nimic. Era inca un martor redus la tacere intr-un caz care trebuia sa se termine curand. Statea intinsa pe jos, cu parul ei blond intr-o balta de sange. Nu mai mishca deloc. Lumea se adunase puhoi in jurul ei...
Eu insa am decis sa plec, pentru ca eu mai lipseam de aici... mai ales dupa ce unul dintre politzishti ma amenintzase la moartea lui Gabi. Deja o sa para foarte dubios!
Si cu toate astea... tot puteam sa-i spun d-lui MSC ca Smaranda e...
„Alo! Buna Daiana! Am nevoie de ajutorul tau! Vreau sa ne intalnim in fata pietzei Dorobantzi intr-o ora! Crezi ca poti ajunge?“
„Da, cred ca pot ajunge, dar spune-mi despre ce este vorba!“
„Vreau sa-i spui unui prieten exact ce mi-ai spus si mie despre Smaranda! Crezi ca poti face asta pentru mine?“
„Da, pot face asta... dar stii ca o sa te coste!
“„Normal! Serviciu contra serviciu! Deci intr-o ora, da?“
„Intr-o ora sa fie!“ raspunde ea, si apoi inchidem.
Totul era atat de evident si a fost atat de mult timp chiar sub nasul meu! Astept deci in fatza pietzei Dorobantzi! Am ajuns cu 10 minute mai devreme. Dupa alte cateva minute, timp in care am fumat o tzigare, o vad shi pe Daiana. Era la trecerea de pietoni. Se face culoarea verde si se angajaza in a traversa strada, cand vad ca un BMW negru cu geamuri fumurii se apropie in viteza!
„Nuuuuuuuuuuuuuuu!“ apuc eu sa tzip ca din gura de sharpe... dar era deja prea tarziu. Nu a apasat catushi de putzin frana, ba din contra... parca mai mult a accelerat. Acum nu-mi mai era de folos cu absolut nimic. Era inca un martor redus la tacere intr-un caz care trebuia sa se termine curand. Statea intinsa pe jos, cu parul ei blond intr-o balta de sange. Nu mai mishca deloc. Lumea se adunase puhoi in jurul ei...
Eu insa am decis sa plec, pentru ca eu mai lipseam de aici... mai ales dupa ce unul dintre politzishti ma amenintzase la moartea lui Gabi. Deja o sa para foarte dubios!
Si cu toate astea... tot puteam sa-i spun d-lui MSC ca Smaranda e...
Episodul 14 - Tatuajul
Seara iar! Ma indrept catre sediul de foto-copiere.
„Dupa cateva ore bune si aparatura de zeci de mii de euro, iata ce am descoperit! Sper sa va fie de ajutor!“ imi spune tipa de acolo.
Desfac plicul nerabdator si ma uit la poza. Era mana celui/celei care facuse poza, iar pe mana se vedea un tatuaj, exact sub degetul opozabil. Curios! Tatuajul reprezenta un cap de pitbul, cu o singura ureche.
Ajung inapoi la firma si gugaluiesc [reclama gratuita
] poze, samd despre pitbuli. In afara de un clan al jocului CounterStrike nu gasesc nimic dubios. Poze q cainii si stapanii lor. Oare infractorul/infractoarea avea legatura cu acest clan? Sau o fi fost un simplu martor?
Atatea intrebari... Si ma simt de parca nu ash avea iarashi nimic!
Adorm iarashi pe scaunul de la birou si am cel mai ciudat vis! Se facea ca eram la ziua cuiva. O fata.Vad o cifra pe tort... 5 cred! Mda... cifra 5, deci fata implinise 5 ani. Pup fata pe obraz dupa care fug rushinos spre mama... si ma trezesc ca lovit de cutremur.
„NORMAL! Cum de nu mi-am dat seama de asta pana acum?“
„Dupa cateva ore bune si aparatura de zeci de mii de euro, iata ce am descoperit! Sper sa va fie de ajutor!“ imi spune tipa de acolo.
Desfac plicul nerabdator si ma uit la poza. Era mana celui/celei care facuse poza, iar pe mana se vedea un tatuaj, exact sub degetul opozabil. Curios! Tatuajul reprezenta un cap de pitbul, cu o singura ureche.
Ajung inapoi la firma si gugaluiesc [reclama gratuita
] poze, samd despre pitbuli. In afara de un clan al jocului CounterStrike nu gasesc nimic dubios. Poze q cainii si stapanii lor. Oare infractorul/infractoarea avea legatura cu acest clan? Sau o fi fost un simplu martor?Atatea intrebari... Si ma simt de parca nu ash avea iarashi nimic!
Adorm iarashi pe scaunul de la birou si am cel mai ciudat vis! Se facea ca eram la ziua cuiva. O fata.Vad o cifra pe tort... 5 cred! Mda... cifra 5, deci fata implinise 5 ani. Pup fata pe obraz dupa care fug rushinos spre mama... si ma trezesc ca lovit de cutremur.
„NORMAL! Cum de nu mi-am dat seama de asta pana acum?“
Episodul 13
Tzrrrrr... Tzrrrrr... Tzrrrr... Aud ca prin vis si ma trezesc nestiind unde sunt si ce caut acolo.
„Buna dimineatza detectiv Light! Cum merge cazul? Aveti ceva noutati pentru mine?“
„Aaa, buna dimineatza! Cu cine vorbesc, daca nu va suparati?“
„Am sunat intr-un moment inoportun? Sunt Andrei!“
„Nu! Doar ma odihneam nitzel. O sa te rog sa-l anunti pe d-l MSC ca vreau sa vorbesc cu el mai pe seara. Am sa-i spun lucruri foarte interesante. Cazul merge relativ OK. Am luat contact vizual cu subiectul. Vorbim mai tarziu!“ si inchid telefonul.
Am adormit aiuea pe scaunul de la birou. Vad pozele pe birou si intr-una din ele observ ceva...
Cel sau cea care a faqt poza... nu stiu daca a observat. Pozele au fost facute in spatele unuui geam. La o privire mai atenta se poate vedea o holograma. Vad o mana... si...
Ce mai este acolo in poza? Ma duc la un centru de foto-copiere si va spun...
„Buna dimineatza detectiv Light! Cum merge cazul? Aveti ceva noutati pentru mine?“
„Aaa, buna dimineatza! Cu cine vorbesc, daca nu va suparati?“
„Am sunat intr-un moment inoportun? Sunt Andrei!“
„Nu! Doar ma odihneam nitzel. O sa te rog sa-l anunti pe d-l MSC ca vreau sa vorbesc cu el mai pe seara. Am sa-i spun lucruri foarte interesante. Cazul merge relativ OK. Am luat contact vizual cu subiectul. Vorbim mai tarziu!“ si inchid telefonul.
Am adormit aiuea pe scaunul de la birou. Vad pozele pe birou si intr-una din ele observ ceva...
Cel sau cea care a faqt poza... nu stiu daca a observat. Pozele au fost facute in spatele unuui geam. La o privire mai atenta se poate vedea o holograma. Vad o mana... si...
Ce mai este acolo in poza?
Ma duc la un centru de foto-copiere si va spun...
Episodul 12 - Plicul
Pe la ora 5 cred ca l-am expediat pe Ervin acasa si i-am multumit ca a stat cu mine 2 nopti la rand sa-mi pazeasca spatele. Ma asez pe treptele de la metrou de la P-ta Muncii si cu un sictir trag din tigara. O asteptam pe tipa al carui nume nu-l stiam, dar o sa-l aflu.
E cald... Dubios de cald!
Iat-o ca vine! Imi spune un „Buna!“ si ma roaga sa mergem.
„Buna si tie!“ ii raspund.
„Hai ca dau eu cafeaua. Am ieshit bine cu shpaga aseara!“
„Am uitat sa te intreb cum te cheama!“ ii spun, si daca tot vrea sa dea o cafea, de ce s-o refuz? [nu ca nu mi-ash permite sa dau eu o cafea... dar daca e placerea ei... asha sa fie!]
„Pai cunoscutzi-mi spun Dy, numele real e Daiana Morăşanu!“ imi spune ea printre dintzi.
Ma duce intr-o cafenea putin mai incolo de P-ta Muncii. Am trecut de nenumarate ori p-acolo, dar nu shtiam ca acolo e o cafenea. Cred ca frecventa locul deoarece si chelneritza de acolo ii vorbea foarte familial.
„Spuneai ca ma poti ajuta?“
„Din moment ce si tu ma poti ajuta...“ raspunde ea.
Parea o tipa destul de intzepata...
„Normal ca te pot ajuta... totul e sa-mi oferi informatii valoroase!“
„Tu spune-mi ce ai nevoie, si eu te ajut!“
„Vreau sa-mi spui tot ce stii despre Roxana Mihai Smaranda, sau dupa cum o stii tu drept prietena patronului...“
„Stii ca n-o sa fie ieftin, nu?“ imi spune ea. Eu dau din cap si-i spun ca banii nu-s o problema. „Tot ce stiu este ca acum 3 ani cand m-am angajat eu aici, ea era de aproape 2 ani cu seful...“ incepe ea sa-mi povesteasca. Aflu o gramada de lucruri pe care le notez in carnetzelul meu. Insa nimic care sa ma ajute... Oriqm orice informatzie putea sa valoreze mai mult decat credeam.
Dupa un pachet de tzigari si 3 cafele Dy imi spune ca asta e tot ce stie! Ii multumesc pentru informatii si-i intind un plic cu bani. Ne ridicam si ieshim din local! Nefiindu-mi somn, ma gandesc sa dau o raita pe la birou, chiar daca e duminica.
Descui usha si gasesc pe jos un plic galben. Dupa ce l-am verificat sa nu fie o bomba sau cine stie ce, il desfac tacticos. In el ce gasesc? Cateva poze in care l-am recunoscut pe Gabi. Era legat de un scaun si plin de sange.
„Nenorocitzii!“
Ma uitam la poze si tremuram de nervi. Deja nu mai gandeam limpede. Ultima poza era un mesaj ce cred ca mi-era adresat. Acesta spunea: "TU URMEZI!"...
Ma asez pe scaun si ma gandesc la tot cazul... ceva undeva nu este-n regula, iar eu trebuie sa aflu unde... dar... dar aqm...
... aqm mi-e prea somn shi adorm... 
E cald... Dubios de cald!
Iat-o ca vine! Imi spune un „Buna!“ si ma roaga sa mergem.
„Buna si tie!“ ii raspund.
„Hai ca dau eu cafeaua. Am ieshit bine cu shpaga aseara!“
„Am uitat sa te intreb cum te cheama!“ ii spun, si daca tot vrea sa dea o cafea, de ce s-o refuz? [nu ca nu mi-ash permite sa dau eu o cafea... dar daca e placerea ei... asha sa fie!]
„Pai cunoscutzi-mi spun Dy, numele real e Daiana Morăşanu!“ imi spune ea printre dintzi.
Ma duce intr-o cafenea putin mai incolo de P-ta Muncii. Am trecut de nenumarate ori p-acolo, dar nu shtiam ca acolo e o cafenea. Cred ca frecventa locul deoarece si chelneritza de acolo ii vorbea foarte familial.
„Spuneai ca ma poti ajuta?“
„Din moment ce si tu ma poti ajuta...“ raspunde ea.
Parea o tipa destul de intzepata...
„Normal ca te pot ajuta... totul e sa-mi oferi informatii valoroase!“
„Tu spune-mi ce ai nevoie, si eu te ajut!“
„Vreau sa-mi spui tot ce stii despre Roxana Mihai Smaranda, sau dupa cum o stii tu drept prietena patronului...“
„Stii ca n-o sa fie ieftin, nu?“ imi spune ea. Eu dau din cap si-i spun ca banii nu-s o problema. „Tot ce stiu este ca acum 3 ani cand m-am angajat eu aici, ea era de aproape 2 ani cu seful...“ incepe ea sa-mi povesteasca. Aflu o gramada de lucruri pe care le notez in carnetzelul meu. Insa nimic care sa ma ajute... Oriqm orice informatzie putea sa valoreze mai mult decat credeam.
Dupa un pachet de tzigari si 3 cafele Dy imi spune ca asta e tot ce stie! Ii multumesc pentru informatii si-i intind un plic cu bani. Ne ridicam si ieshim din local! Nefiindu-mi somn, ma gandesc sa dau o raita pe la birou, chiar daca e duminica.
Descui usha si gasesc pe jos un plic galben. Dupa ce l-am verificat sa nu fie o bomba sau cine stie ce, il desfac tacticos. In el ce gasesc? Cateva poze in care l-am recunoscut pe Gabi. Era legat de un scaun si plin de sange.
„Nenorocitzii!“
Ma uitam la poze si tremuram de nervi. Deja nu mai gandeam limpede. Ultima poza era un mesaj ce cred ca mi-era adresat. Acesta spunea: "TU URMEZI!"...
Ma asez pe scaun si ma gandesc la tot cazul... ceva undeva nu este-n regula, iar eu trebuie sa aflu unde... dar... dar aqm...
... aqm mi-e prea somn shi adorm...
Episodul 11
Cafeaua de dimineatza nu poate fi lipsita si de o tzigare... Este un lucru esential tzigarea. Moama ce buimac sunt, dar chiar nu am ce face. Ziua este scurta si am atat de multe lucruri de facut. Auzisem ca astazi, sambata in minunatul club "Million Dollars" va fi o petrecere Anti-Valentines Day. Trebuia deci sa fiu in trend si sa caut un costum Anti-Valentines Day. Dupa ce m-am plimbat o gramada prin Bucureshti, solutzia a venit de la un magazin de haine de pe Lipscani. Un costum de dracusor m-am gandit eu ca ar fi OK. Nishte aripi de cupidon si cornitze de dracushor. Nu tu arc, ci o bazuca de jucarie. Gata! Am costumul pregatit! Diseara voi petrece si voi incerca sa ma dau mai bine pe langa Smaranda.
Pe la orele pranzului ma duc sa ma tund pe Calea Victoriei. Este o frizerie foarte mishto acolo. Ma cunoashte 'nea Dorel. De 4 ani ma tunde dansul. Ii zic sa ma parfumeze si sa ma tunda scurt, dar nu prea scurt. Stie el cum.
Ajung acasa shi dorm cateva ore inainte de petrecere. Il sun pe Ervin si vine sa ma ia cu mashina. Abia ashtept sa-mi cumpar mashina aia... sa am o mashina personala sa nu mai depind de nimeni.
„Buna seara! Aveti asupra dvs arme sau bauturi alcoolice?“
„Nu! Nu detin arme si nici bauturi alcolice!“ le spun eu bodyguarzilor. Insa aveam pistolul la glezna. Aratam foarte trendy costumat asha. Intru!
Foarte mishto decorul. Inimi rupte pe sus... o gramada de lume costumata... Muzica mai mishto decat cu o seara inainte.
„O vodka energy te rog!“ si caut un locshor unde sa ma ashez. Am ajuns mai devreme de ora la care subiectul avea sa intre la munca. Gasesc o masa libera si ma asez confortabil.
„Este liber aici?“ intra in vorba cu mine un tip cred... dupa timbru vocii.
„Nu, momentan nu... dar ashtept niste prieteni!“ raspund eu.
„Te superi daca stau si eu putin aici? Plec cand vin prietenii tai!“ continua tipul...
Ce puteam sa mai zic?
Observasem ca tipul se purta cam ciudat, dar era mascat. Apoi vine o chelneritza spre mine si-mi ia paharul gol din fatza. Ma intreaba daca sa-mi mai aduca ceva.
„Nu e bine sa le amesteci, deci inca un pahar de vodka energy te rog frumos.“ apoi brusc ma ridic si ma duc dupa ea. Palmez frumos o bancnota de 50 ron si i-o pasez in timp ce o iau de mana.
„Spune-mi te rog daca esti amabila... pt k dragutza vad ca eshti... Cine este tipul de langa mine? Hai, te rog eu frumos. Sunt sigur ca l-ai mai vazut pe aici!“
„Cu replica asta vrajesti tu toate fetele?“
„Cine a spus ceva de vrajit? Am nevoie doar de niste informatii de la tine!“
„Dar ce esti tu, politist?“ ma intreaba ea suspicioasa.
„Daca-mi promiti ca pot avea incredere-n tine... vei afla.“
„De ce as avea incredere intr-un necunoscut?“
„Pentru ca acest necunoscut te poate ajuta...“ si abia apoi intelege si ea sau incearca sa inteleaga.
„Pai e posibil sa fie Renny, celalalt fiu al patronului. Din cate stiu eu, nu prea-i plac fetele. Mai multe nu stiu!“ imi spune ea.
„Imi place am am grija de prietenii mey, daca ma intzelegi...“ si-i mai pasez subtil o bancnota de 50 ron in palma „... daca si ei au grija de mine. Nu ma intelege gresit!“
Apoi ea continua: „Daca vrei sa afli mai multe, maine ies la ora 5:30 de aici. Poate putem vorbi la o cafea!“
Imi aduce bautura si eu ma scuz tipului. Ma pierd prin multzime sa nu mai fiu de gasit. Intre timp si subiectul isi face aparitia pe una din mesele special amenajate pentru dans. Niciodata n-am stat atat de aproape de ea. Cred ca ochi-mi jucau feste, dar tipa-mi parea destul de cunoscut. Bruneta cu parul lung... si cam atat am apucat sa vad inainte sa ma trezesc cu capul intre sanii ei. Scot repede o bancnota. Nu am vazut de care pt k incercam sa evadez din stransoare... si-i bag repede la chilotzei. Era posibil ca acoperirea mea sa fie data in vileag asha ca plec din club.
Pe la orele pranzului ma duc sa ma tund pe Calea Victoriei. Este o frizerie foarte mishto acolo. Ma cunoashte 'nea Dorel. De 4 ani ma tunde dansul. Ii zic sa ma parfumeze si sa ma tunda scurt, dar nu prea scurt. Stie el cum.
Ajung acasa shi dorm cateva ore inainte de petrecere. Il sun pe Ervin si vine sa ma ia cu mashina. Abia ashtept sa-mi cumpar mashina aia... sa am o mashina personala sa nu mai depind de nimeni.
„Buna seara! Aveti asupra dvs arme sau bauturi alcoolice?“
„Nu! Nu detin arme si nici bauturi alcolice!“ le spun eu bodyguarzilor. Insa aveam pistolul la glezna. Aratam foarte trendy costumat asha. Intru!
Foarte mishto decorul. Inimi rupte pe sus... o gramada de lume costumata... Muzica mai mishto decat cu o seara inainte.
„O vodka energy te rog!“ si caut un locshor unde sa ma ashez. Am ajuns mai devreme de ora la care subiectul avea sa intre la munca. Gasesc o masa libera si ma asez confortabil.
„Este liber aici?“ intra in vorba cu mine un tip cred... dupa timbru vocii.
„Nu, momentan nu... dar ashtept niste prieteni!“ raspund eu.
„Te superi daca stau si eu putin aici? Plec cand vin prietenii tai!“ continua tipul...
Ce puteam sa mai zic?
Observasem ca tipul se purta cam ciudat, dar era mascat. Apoi vine o chelneritza spre mine si-mi ia paharul gol din fatza. Ma intreaba daca sa-mi mai aduca ceva.
„Nu e bine sa le amesteci, deci inca un pahar de vodka energy te rog frumos.“ apoi brusc ma ridic si ma duc dupa ea. Palmez frumos o bancnota de 50 ron si i-o pasez in timp ce o iau de mana.
„Spune-mi te rog daca esti amabila... pt k dragutza vad ca eshti... Cine este tipul de langa mine? Hai, te rog eu frumos. Sunt sigur ca l-ai mai vazut pe aici!“
„Cu replica asta vrajesti tu toate fetele?“
„Cine a spus ceva de vrajit? Am nevoie doar de niste informatii de la tine!“
„Dar ce esti tu, politist?“ ma intreaba ea suspicioasa.
„Daca-mi promiti ca pot avea incredere-n tine... vei afla.“
„De ce as avea incredere intr-un necunoscut?“
„Pentru ca acest necunoscut te poate ajuta...“ si abia apoi intelege si ea sau incearca sa inteleaga.
„Pai e posibil sa fie Renny, celalalt fiu al patronului. Din cate stiu eu, nu prea-i plac fetele. Mai multe nu stiu!“ imi spune ea.
„Imi place am am grija de prietenii mey, daca ma intzelegi...“ si-i mai pasez subtil o bancnota de 50 ron in palma „... daca si ei au grija de mine. Nu ma intelege gresit!“
Apoi ea continua: „Daca vrei sa afli mai multe, maine ies la ora 5:30 de aici. Poate putem vorbi la o cafea!“
Imi aduce bautura si eu ma scuz tipului. Ma pierd prin multzime sa nu mai fiu de gasit. Intre timp si subiectul isi face aparitia pe una din mesele special amenajate pentru dans. Niciodata n-am stat atat de aproape de ea. Cred ca ochi-mi jucau feste, dar tipa-mi parea destul de cunoscut. Bruneta cu parul lung... si cam atat am apucat sa vad inainte sa ma trezesc cu capul intre sanii ei. Scot repede o bancnota. Nu am vazut de care pt k incercam sa evadez din stransoare... si-i bag repede la chilotzei. Era posibil ca acoperirea mea sa fie data in vileag asha ca plec din club.
Episodul 10
Stateam in parc pe-o banca rece cu mainile-n par. Nu vroiam sa cred ca Gabi a murit, si cu atat mai putin faptul ca nu am facut tot posibilul sa-l salvez. Nu trebuia sa se intample asa. Il sun pe Andrei si-i spun sa faca un bine sa o ajute pe prietena indurerata a lui Gabi cu pregatirile pentru inmormantare, altfel nu voi mai continua sa lucrez la acest caz. Acesta din urma-mi spune ca se va ocupa personal de tot. Primesc un telefon dupa cateva ore:
„Funerariile vor avea loc la ora 12 maine, la Mitropolie!“
Nu stiam ce sa fac. Nu vroiam sa produc si mai multa durere prin simpla prezenta a mea acolo. Am privit funerariile de la distanta stand in umbra. Gabi a fost ingropat apoi in Cimitirul Belu alaturi de alte personalitati importante.
Nu mai era nicio secunda de pierdut. Trebuia sa-mi revin si sa continui ancheta. Sun la informatii si aflu ca "Milion Dollars" este un club pe la P-ta Muncii, situat pe Soseaua Mihai Bravu. Orice ar avea legatura cu acest club, ma va duce la criminalii lui Gabi. Aveam nevoie de o mashina si de cineva care sa ma acopere, daca nu, ma voi duce singur in gura lupului. Dau cateva telefoane. Un tovaras din cartier, Ervin imi spune ca vine el cu mine. Nu vroiam sa-l am shi pe el pe conshtiintza, asha ca-i dau o vesta antiglontz. Imi pun shi eu vesta antiglontz si ma inarmez pana-n dintzi. Stam si luam ceva de mancare de la Sunny, fast-food-ul de pe coltz si luam si 2 cafele si incepem filajul. Toata dupa-amiaza nu am vazut nimic suspect. Poate decat pe fiul patronului venind cu taxi-ul cu cateva pitzipoance. Se vede pe el ca le trage, dupa cum se poarta. Sunt convins ca era prafuit...
Pe la ora 21:30 insa in fatza clubului trage un BMW X5 negru. Clar era subiectul.
„Tu stai in mashina. Ai un pistol in torpedou in caz de ceva. Daca pana la ora 4 dimineata nu ies din club, inseamna ca mi s-a intamplat ceva rau. Atunci anunti politia. Nu te aventura sa vii dupa mine. Nu vreau sa te am si pe tine pe constiinta, da?“
Ervin da din cap in semn ca a intzeles.
Aveam un pistol la glezna si unul la spate. Dupa cum vazusem eu ca te conttrolau bodyguarzii, te controlau numai sub brate sa nu intri cu bautura din afara clubului. Nu mai eram imbracat ca de obicei. Eram imbracat mai sport. Un tricou destul de largutz, lucru care nu se observa din cauza vestei andiglontz... o pereche de pantaloni negri din fash cu captusheala pe dedesubt, tocmai pentru a nu se observa nici pistolul, si nishte adidapshi shmecheri luatzi la promotzie din Carrefour. Trebuia sa intru si eu in atmosfera asha ca bag repede o ciunga-n gura si incep sa flencan la ea.
„Detineti bauturi alcoolice asupra dvs sau arme?“ ma intreaba bodyguardul.
„Niciuna, nici alta!“ raspund eu sictirit in timp ce celalalt bodyguard ma pipaia pe ici, pe colo.
„Taxa de intrare este de 25 lei.“
„Poftim, ii intind eu 30 lei si-i zic sa pastreze restul.“
Sa zicem ca am trecut de partea cea mai grea. Am scapat fara sa gaseasca pistoalele.
Atmosfera nu era cine shtie ce. Un bar destul de mare, multe mese, canapele din piele... destul de multe fete semi-despuiete dansand pe mese. Ma indrept spre bar cautand din ochi subiectul, dar nici urma de el.
„2 shoturi de tequilla te rog!“
Ador tequilla precum ador ginul tonic shi vodka energy.
The night is young... si oriqm trebuia sa ma simt si bine daca tot am venit aici. Nu termin bine al doilea shot ca apare si subiectul, imbracat destul de sumar. Se aseaza pe o masa si incepe sa danseze. Deci are program de la ora 22 imi zic. Aici lucreza si este dansatoare exotica... Ciudata meserie pt o femeie de 32 de ani. Sincer ca fiu... dansa destul de provocator si nu arata deloc de 32 de ani. Cred ca ii dadeam cu usurintza 24-25 de ani.
„Cine este... ?“ il intreb eu pe barman aratand catre Smaranda.
„Crede-ma ca n-ai vrea sa ai probleme cu ea. Este prietena patronului!“
„Dar cum o cheama?“ dar nu apuc eu sa termin bine intrebarea ca ma trezesc ca la un semn al barmanului, sunt aruncat in strada.
Nu se poate termina asa. E si maine o zi... sau o seara!
„Funerariile vor avea loc la ora 12 maine, la Mitropolie!“
Nu stiam ce sa fac. Nu vroiam sa produc si mai multa durere prin simpla prezenta a mea acolo. Am privit funerariile de la distanta stand in umbra. Gabi a fost ingropat apoi in Cimitirul Belu alaturi de alte personalitati importante.
Nu mai era nicio secunda de pierdut. Trebuia sa-mi revin si sa continui ancheta. Sun la informatii si aflu ca "Milion Dollars" este un club pe la P-ta Muncii, situat pe Soseaua Mihai Bravu. Orice ar avea legatura cu acest club, ma va duce la criminalii lui Gabi. Aveam nevoie de o mashina si de cineva care sa ma acopere, daca nu, ma voi duce singur in gura lupului. Dau cateva telefoane. Un tovaras din cartier, Ervin imi spune ca vine el cu mine. Nu vroiam sa-l am shi pe el pe conshtiintza, asha ca-i dau o vesta antiglontz. Imi pun shi eu vesta antiglontz si ma inarmez pana-n dintzi. Stam si luam ceva de mancare de la Sunny, fast-food-ul de pe coltz si luam si 2 cafele si incepem filajul. Toata dupa-amiaza nu am vazut nimic suspect. Poate decat pe fiul patronului venind cu taxi-ul cu cateva pitzipoance. Se vede pe el ca le trage, dupa cum se poarta. Sunt convins ca era prafuit...
Pe la ora 21:30 insa in fatza clubului trage un BMW X5 negru. Clar era subiectul.
„Tu stai in mashina. Ai un pistol in torpedou in caz de ceva. Daca pana la ora 4 dimineata nu ies din club, inseamna ca mi s-a intamplat ceva rau. Atunci anunti politia. Nu te aventura sa vii dupa mine. Nu vreau sa te am si pe tine pe constiinta, da?“
Ervin da din cap in semn ca a intzeles.
Aveam un pistol la glezna si unul la spate. Dupa cum vazusem eu ca te conttrolau bodyguarzii, te controlau numai sub brate sa nu intri cu bautura din afara clubului. Nu mai eram imbracat ca de obicei. Eram imbracat mai sport. Un tricou destul de largutz, lucru care nu se observa din cauza vestei andiglontz... o pereche de pantaloni negri din fash cu captusheala pe dedesubt, tocmai pentru a nu se observa nici pistolul, si nishte adidapshi shmecheri luatzi la promotzie din Carrefour. Trebuia sa intru si eu in atmosfera asha ca bag repede o ciunga-n gura si incep sa flencan la ea.
„Detineti bauturi alcoolice asupra dvs sau arme?“ ma intreaba bodyguardul.
„Niciuna, nici alta!“ raspund eu sictirit in timp ce celalalt bodyguard ma pipaia pe ici, pe colo.
„Taxa de intrare este de 25 lei.“
„Poftim, ii intind eu 30 lei si-i zic sa pastreze restul.“
Sa zicem ca am trecut de partea cea mai grea. Am scapat fara sa gaseasca pistoalele.
Atmosfera nu era cine shtie ce. Un bar destul de mare, multe mese, canapele din piele... destul de multe fete semi-despuiete dansand pe mese. Ma indrept spre bar cautand din ochi subiectul, dar nici urma de el.
„2 shoturi de tequilla te rog!“
Ador tequilla precum ador ginul tonic shi vodka energy.
The night is young... si oriqm trebuia sa ma simt si bine daca tot am venit aici. Nu termin bine al doilea shot ca apare si subiectul, imbracat destul de sumar. Se aseaza pe o masa si incepe sa danseze. Deci are program de la ora 22 imi zic. Aici lucreza si este dansatoare exotica... Ciudata meserie pt o femeie de 32 de ani. Sincer ca fiu... dansa destul de provocator si nu arata deloc de 32 de ani. Cred ca ii dadeam cu usurintza 24-25 de ani.
„Cine este... ?“ il intreb eu pe barman aratand catre Smaranda.
„Crede-ma ca n-ai vrea sa ai probleme cu ea. Este prietena patronului!“
„Dar cum o cheama?“ dar nu apuc eu sa termin bine intrebarea ca ma trezesc ca la un semn al barmanului, sunt aruncat in strada.
Nu se poate termina asa. E si maine o zi... sau o seara!
Episodul 9 - Evadarea
Ce friguroase sunt celulele politiei romane. Pereti vopsiti in gri, igrasie pe ei... Aveam timp sa ma gandesc la ultimele cuvinte ale lui Gabi. Ce vrea sa fie "Milion Dollars"? Un film? O piesa de teatru? Un local? Orice ar fi fost, trebuie sa aflu, deoarece sigur are legatura cu Smaranda.
Imi veni ideea geniala de a da singurul telefon. Il sun pe Andrei, mana dreapta a d-lui MSC. Acesta ma asigura ca totul se va rezolva.
Dupa cateva ore aud:
„Detectiv Light?“
Ma ridic de pe patul tare ca scandura si spun „Da!“ fara a-mi da seama ca foarte multi infractori in clipa aia se uitau urat la mine!
„Esti liber! Vei fi anchetat in stare de libertate!“
Nu mai stau prea mult la discutii cu ei. Merg sa-mi iau lucrurile personale si ma tirez. Sa tot fie un 5 dimineatza, iarashi cu un frig ce-ti inghetza oasele. Imi trag palaria pe ochi... Imi ridic gulerul la palton... Imi aprind o tigare si ma indrept apoi spre P-ta Victoriei. Trebuia sa afle ce s-a intamplat de fapt cu Gabi si ma hotarasem sa ma duc la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca pentru a vorbi cu medicul legist.
„Dar domnule, nu aveti voie sa intrati!“ incearca un bodyguard de la Scorseze sa ma opreaasca.
„Mah baiete, tu vezi cat sunt pe langa tine?“
„Da!“ imi raspunde el.
„Atunci nu ma supara! Plus de asta sunt detectiv...“ si-i arat legitimatia.
Ajung pana la urma la morga si ma prezint. Vroiam sa-mi mai vad inca o data prietenul. Culmea este ca pe hol ma intalnesc si cu prietena lui Gabi. Imi dau palaria jos si-i spun „Condoleante!“, dar ea nu si-a putut tine furia-n frau si a rabufnit:
„Numai din cauza ta a murit... Nenorocitule!“ si incepe sa-mi dea cateva palme. Incerc s-o imbratisez ca sa se mai linishteasca, si bufneste in plans. Se opreste apoi si ma ia si ea-n brate.
„Iti jur ca cei care i-au facut asta, vor plati cu varf si indesat!“ ii spun eu, deoarece problema devenise deja o problema personala.
Apoi ma duc la medic si-i cer dosarul.
„Curios este...“ incepe doctorul sa-mi spuna „... faptul ca nu a murit innecat asa cum am crezut. Este adevarat ca am gasit si apan-n plamanii lui, dar cantitati foarte mici. Din faptul ca este foarte vanat si are muschii foarte incordati nu putem spune decat ca acesta a murit de hipotermie!“
Auzisem varianta medicului, insa ma uitam la poze.
„Si aceasta vanataie?“ intreb eu, aratandu-i doctorului poza cu fata lui Gabi.
„Analizand si alte aspecte, se pare ca victima a fost batuta. La nivelul craniului si al cefei am gasit 2 urme adanci. Acestea puteau fi provocate de o lovitura a unui pistol... “
Deja incepusem sa vad negru in fata ochilor. Vroiam sa-l mai vad o data pe Gabi, apoi sa plec.
Doctorul mi-l arata pe Gabi, apoi plec de acolo fara a ma uita inapoi...
„La revedere, bun prieten! Domnul sa te aiba-n paza!“
Imi veni ideea geniala de a da singurul telefon. Il sun pe Andrei, mana dreapta a d-lui MSC. Acesta ma asigura ca totul se va rezolva.
Dupa cateva ore aud:
„Detectiv Light?“
Ma ridic de pe patul tare ca scandura si spun „Da!“ fara a-mi da seama ca foarte multi infractori in clipa aia se uitau urat la mine!
„Esti liber! Vei fi anchetat in stare de libertate!“
Nu mai stau prea mult la discutii cu ei. Merg sa-mi iau lucrurile personale si ma tirez. Sa tot fie un 5 dimineatza, iarashi cu un frig ce-ti inghetza oasele. Imi trag palaria pe ochi... Imi ridic gulerul la palton... Imi aprind o tigare si ma indrept apoi spre P-ta Victoriei. Trebuia sa afle ce s-a intamplat de fapt cu Gabi si ma hotarasem sa ma duc la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca pentru a vorbi cu medicul legist.
„Dar domnule, nu aveti voie sa intrati!“ incearca un bodyguard de la Scorseze sa ma opreaasca.
„Mah baiete, tu vezi cat sunt pe langa tine?“
„Da!“ imi raspunde el.
„Atunci nu ma supara! Plus de asta sunt detectiv...“ si-i arat legitimatia.
Ajung pana la urma la morga si ma prezint. Vroiam sa-mi mai vad inca o data prietenul. Culmea este ca pe hol ma intalnesc si cu prietena lui Gabi. Imi dau palaria jos si-i spun „Condoleante!“, dar ea nu si-a putut tine furia-n frau si a rabufnit:
„Numai din cauza ta a murit... Nenorocitule!“ si incepe sa-mi dea cateva palme. Incerc s-o imbratisez ca sa se mai linishteasca, si bufneste in plans. Se opreste apoi si ma ia si ea-n brate.
„Iti jur ca cei care i-au facut asta, vor plati cu varf si indesat!“ ii spun eu, deoarece problema devenise deja o problema personala.
Apoi ma duc la medic si-i cer dosarul.
„Curios este...“ incepe doctorul sa-mi spuna „... faptul ca nu a murit innecat asa cum am crezut. Este adevarat ca am gasit si apan-n plamanii lui, dar cantitati foarte mici. Din faptul ca este foarte vanat si are muschii foarte incordati nu putem spune decat ca acesta a murit de hipotermie!“
Auzisem varianta medicului, insa ma uitam la poze.
„Si aceasta vanataie?“ intreb eu, aratandu-i doctorului poza cu fata lui Gabi.
„Analizand si alte aspecte, se pare ca victima a fost batuta. La nivelul craniului si al cefei am gasit 2 urme adanci. Acestea puteau fi provocate de o lovitura a unui pistol... “
Deja incepusem sa vad negru in fata ochilor. Vroiam sa-l mai vad o data pe Gabi, apoi sa plec.
Doctorul mi-l arata pe Gabi, apoi plec de acolo fara a ma uita inapoi...
„La revedere, bun prieten! Domnul sa te aiba-n paza!“
Episodul 8
Cred ca am ajuns la ora 14:30 - 15 prin zona. Nimic dubios prin zona. Stateam insa ascuns asteptand orice miscare dubioasa. Pe la ora 16:40 apar doi tipi carand ceva intr-un sac de rafie. Astia erau. Ies cu diplomatul in mana si pregatit sa trag cu cealalta mana.
„Lasa-l jos cu grija!“ le-am zis. „Gabi, esti bine?“
Gabi nu spunea nimic, dar se misca.
„Desfaceti sacul!“ le spun eu amenintandu-i cu pistolul.
Intr-un moment de neatentie, cei doi apuca sacul si-l arunca in apa. Aveam de ales intre sa-i prind pe nenorociti si a-mi salva prietenul. Apuc insa sa trag un foc in piciorul unuia si apoi las geanta cu bani si sar dupa Gabi. Probabil ca s-a auzit focul de arma, deoarece cand am ieshit cu Gabi, pe mal ma asteptau 2 gardieni publici avand armele indreptate spre mine.
„Mainile sus!“
„Ti se pare tie ca pot ridica mainile?“ ii raspund eu ironic si-l desfasor pe Gabi din sacul de rafie si incerc sa-l trezesc. Cred k am sarit cam tarziu in apa, deoarece nu misca. Ii dezleg mainile si cand sa imi fac cruce, ma apuca de mana. Imi face semn sa ma apropii de urechea lui.
„Mi... Mil... Milion Dollars!“ apuca el sa-mi spuna dupa care nu mai rasufla. Incep sa plang si ma consider unicul vinovat pentru moartea lui Gabi. In acest timp gardienii au mai chemat intariri si o ambulanta.
„Mainile sus! In genunchi!“ ma someaza unul dintre ei, in timp ce celalalt gardian imi pune catusele. Ma suie intr-o masina a politiei si ma duc la sectie pentru declaratii.
„D-le Light, ati fost prins asupra dvs cu 3800 lei si-n plus ati scos un cadavru din apa. Va asteapta pe putin 30 de ani, asa ca ar fi mai bine sa ciripiti... poate va fac sa scapati cu 10 ani cu suspendare in cel mai bun caz!“ incercau cei d la interogatoriu sa stoarca informatzii d la mine.
„Dupa cum v-am mai spus: am primit un telefon sa-mi rascumpar prietenul pentru suma de 1000 de euro. Amandoi eram detectivi particulari... eu inca mai sunt. Imi pare rau ca nu spun acelasi lucru si despre el. Anchetam un caz acum cateva zile, dupa care el a disparut. Nu am stiut nimic despre el in tot acest timp, dar speram sa aflu vesti de la el. Asta s-a intamplat pana azi dimineata. Am primit telefonu, m-am dus acolo cu banii, iar restul il stiti!“
„Nu ne-ai dat nimi cconcret. Vei ramane in arest cel putin 30 de zile!“ imi spune unul dintre politisti, apoi sunt condus catre o celula...
„Lasa-l jos cu grija!“ le-am zis. „Gabi, esti bine?“
Gabi nu spunea nimic, dar se misca.
„Desfaceti sacul!“ le spun eu amenintandu-i cu pistolul.
Intr-un moment de neatentie, cei doi apuca sacul si-l arunca in apa. Aveam de ales intre sa-i prind pe nenorociti si a-mi salva prietenul. Apuc insa sa trag un foc in piciorul unuia si apoi las geanta cu bani si sar dupa Gabi. Probabil ca s-a auzit focul de arma, deoarece cand am ieshit cu Gabi, pe mal ma asteptau 2 gardieni publici avand armele indreptate spre mine.
„Mainile sus!“
„Ti se pare tie ca pot ridica mainile?“ ii raspund eu ironic si-l desfasor pe Gabi din sacul de rafie si incerc sa-l trezesc. Cred k am sarit cam tarziu in apa, deoarece nu misca. Ii dezleg mainile si cand sa imi fac cruce, ma apuca de mana. Imi face semn sa ma apropii de urechea lui.
„Mi... Mil... Milion Dollars!“ apuca el sa-mi spuna dupa care nu mai rasufla. Incep sa plang si ma consider unicul vinovat pentru moartea lui Gabi. In acest timp gardienii au mai chemat intariri si o ambulanta.
„Mainile sus! In genunchi!“ ma someaza unul dintre ei, in timp ce celalalt gardian imi pune catusele. Ma suie intr-o masina a politiei si ma duc la sectie pentru declaratii.
„D-le Light, ati fost prins asupra dvs cu 3800 lei si-n plus ati scos un cadavru din apa. Va asteapta pe putin 30 de ani, asa ca ar fi mai bine sa ciripiti... poate va fac sa scapati cu 10 ani cu suspendare in cel mai bun caz!“ incercau cei d la interogatoriu sa stoarca informatzii d la mine.
„Dupa cum v-am mai spus: am primit un telefon sa-mi rascumpar prietenul pentru suma de 1000 de euro. Amandoi eram detectivi particulari... eu inca mai sunt. Imi pare rau ca nu spun acelasi lucru si despre el. Anchetam un caz acum cateva zile, dupa care el a disparut. Nu am stiut nimic despre el in tot acest timp, dar speram sa aflu vesti de la el. Asta s-a intamplat pana azi dimineata. Am primit telefonu, m-am dus acolo cu banii, iar restul il stiti!“
„Nu ne-ai dat nimi cconcret. Vei ramane in arest cel putin 30 de zile!“ imi spune unul dintre politisti, apoi sunt condus catre o celula...
Episodul 7 - O noua pista
Chiar si un detectiv particular are nevoie de un sfarsit de saptamana liber. Macar asta, pentru ca de saptamana viitoare voi fi iarasi ocupat. N-am facut nimic deosebit ci doar mi-am baut mintile din banii d-lui MSC. Mai am cam 4200 lei si ceva maruntish, dar nu asta e important.
Vineri seara am petrecut in Studio Martin. Sambata in Gossip, iar aseara mi-am pierdut mintzile intr-un club de noapte din Bucuresti. De cand cu munca cred ca am si uitat cum arata o femeie... una adevarata adica. NU mi-am refuzat niciun moft si m-am rasfatat pana la ultimul ban [din buzunar]. Dar bine ca nu am luat mai multi bani la mine.
Am meditat destul de mult deci in ultimele 3 seri. Chiar daca voi credeti ca bautura afecteaza neuronu'... eu-s de parere ca-l stimuleaza. Asa-mi veni ideea de a afla de unde provine parfumul de pe shal. Ce firma il produce? Poate fi si asta o noua pista.
„Unde naiba eshti mai baiatule?“ ma intreb retoric sperand ca Gabi sa ma bata pe umar si sa-mi spuna ca era aici, chiar in spatele meu. Telefonul lui este inchis. Prietena lui nu stie nimic de el de cateva zile. Ce naiba o fi patit? NU apuc bine sa rumeg ideea ca-mi suna telefonul.
„Daca vrei sa-l mai vezi pe prietenul tau intreg, vino cu 1000 de euro in fata pavilionului H astazi la ora 17. Daca nu vi, prietenul tau va muri innecat!“
Nu apuc sa zic nimic pt k imi inchide telefonul. Calculez si 1000 de euro ar veni cam 3800 lei. Bine ca am atatia bani. Am scapat ieftin totushi, dar cine erau persoanele de la celalalt capat al telefonului?
Nu-i timp de pierdut! Este aproape ora 13 si nu am plecat! Trebuie sa ajung acolo mai devreme, poate-i prind pe acesti santajisti!
Vineri seara am petrecut in Studio Martin. Sambata in Gossip, iar aseara mi-am pierdut mintzile intr-un club de noapte din Bucuresti. De cand cu munca cred ca am si uitat cum arata o femeie... una adevarata adica. NU mi-am refuzat niciun moft si m-am rasfatat pana la ultimul ban [din buzunar]. Dar bine ca nu am luat mai multi bani la mine.
Am meditat destul de mult deci in ultimele 3 seri. Chiar daca voi credeti ca bautura afecteaza neuronu'... eu-s de parere ca-l stimuleaza. Asa-mi veni ideea de a afla de unde provine parfumul de pe shal. Ce firma il produce? Poate fi si asta o noua pista.
„Unde naiba eshti mai baiatule?“ ma intreb retoric sperand ca Gabi sa ma bata pe umar si sa-mi spuna ca era aici, chiar in spatele meu. Telefonul lui este inchis. Prietena lui nu stie nimic de el de cateva zile. Ce naiba o fi patit? NU apuc bine sa rumeg ideea ca-mi suna telefonul.
„Daca vrei sa-l mai vezi pe prietenul tau intreg, vino cu 1000 de euro in fata pavilionului H astazi la ora 17. Daca nu vi, prietenul tau va muri innecat!“
Nu apuc sa zic nimic pt k imi inchide telefonul. Calculez si 1000 de euro ar veni cam 3800 lei. Bine ca am atatia bani. Am scapat ieftin totushi, dar cine erau persoanele de la celalalt capat al telefonului?
Nu-i timp de pierdut! Este aproape ora 13 si nu am plecat! Trebuie sa ajung acolo mai devreme, poate-i prind pe acesti santajisti!
Episodul 6
Ma trezesc chiaun si ma ridic de pe jos. Numai Dumnezeu stie cat timp am zacut acolo. Ma uit la ceas si este ora 10:23 minute. Sa fie oare aceeashi zi in care subiectul venise si placase cu aceeashi graba cu care venise? Sau sa mai fi trecut inca una, doua sau mai multe zile de cand ma lovise ceva prin surprindere. Pun mana la ceafa si apoi ma uit la mana mea. Sangeram. Presupun totushi ca nu sangeram de mult timp deoarece daca zaceam acolo mai mult de 5-6 ore, sangele se intarea.
Incerc sa mai caut indicii prin casa subiectului si descopar ceea ce ma lovise de fapt. Cand sa intru in baie sa caut indicii, pe mashina de spalat statea o pisica neagra si ishi arata coltzii la mine.
Pisicile nu m-au placut niciodata, si nici eu pe ele! Urmeaza o mica bataie cu pisica respectiva, pana am infofolit-o intr-un prosop din baie.
Nu gasesc nimic dubios in toata casa, asha ca plec...
Aqm am o poza, un shal, un nume si 5000 lei de cheltuit pentru a afla cine sau pe unde-si duce veacul subiectul. Sper numai ca Gabi sa fi aflat mai multe decat am aflat eu.
Mirosul parfumului care vine dinspre shal ma cam intriga. Ce voi face oare-n continuare? De unde sa incep?
Incerc sa mai caut indicii prin casa subiectului si descopar ceea ce ma lovise de fapt. Cand sa intru in baie sa caut indicii, pe mashina de spalat statea o pisica neagra si ishi arata coltzii la mine.
Pisicile nu m-au placut niciodata, si nici eu pe ele! Urmeaza o mica bataie cu pisica respectiva, pana am infofolit-o intr-un prosop din baie.
Nu gasesc nimic dubios in toata casa, asha ca plec...
Aqm am o poza, un shal, un nume si 5000 lei de cheltuit pentru a afla cine sau pe unde-si duce veacul subiectul. Sper numai ca Gabi sa fi aflat mai multe decat am aflat eu.
Mirosul parfumului care vine dinspre shal ma cam intriga. Ce voi face oare-n continuare? De unde sa incep?
Episodul 5 - Intrarea prin efractie
Iata-ma deci in fatza ushei de lemn a casei cu numarul 12B de pe Aleea Plopului, la ora 4:15 a.m. . Scot o sarma lunga si-o bag in butuc. E un proces mult prea complicat sa va explic cum se desfac ialele vechi, dar daca incercati, si voi puteti reusi. Misc sarma aia in stanga si-n dreapta pana cand aud ca toti coltishorii ialei au fost dati la o parte. Rasucesc sarma instanga o singura data. A doua oara n-am putut, deci usha a fost inchisa o singura data. „Acum e acum!“ imi zic eu oftand si incerc sa ma incurajez singur. Ce naiba puteam sa gasesc la subiect in casa? Am facut asta de multe ori, dar aqm ceva era ciudat.
Se apropia de ora 5 dimineata si aproape ca se crapa de ziua. Vedea foarte vag haine aruncate peste tot prin casa, multe icoane, cruciulitze.
„Doamne! Fata asta e mai credincioasa decat mama!“ ma sperii eu. Insa n-apuc sa cercetez prea mult casa deoarece dintr-o data aud ceva in spatele meu. Cand ma intorc...
Se apropia de ora 5 dimineata si aproape ca se crapa de ziua. Vedea foarte vag haine aruncate peste tot prin casa, multe icoane, cruciulitze.
„Doamne! Fata asta e mai credincioasa decat mama!“ ma sperii eu. Insa n-apuc sa cercetez prea mult casa deoarece dintr-o data aud ceva in spatele meu. Cand ma intorc...
Episodul 4 - Prima zi de filaj
In incercarea de a afla daca aceasta Smaranda mai sta la numarul 12B de pe Aleea Plopului, ma tot gandeam de ce ar schimba cineva numarul a 3 case? Ce motiv ar avea cineva sa faca asta? Si mai ales, ma gandesc ca ar fi putut sa fie mult mai inteligent[a] decat atat. In fine. Astazi imi iau unul dintre angajati cu mine. Probabil nu-l stiti pe Gabi. El a fost cel care m-a convins sa nu ma las de meseria asta. El are masina, asa ca fac eu cinste cu cafelele si gogosile si stam in masina la caldurica la cativa metri de casa cu numarul 12B.
Este prea dimineatza si probabil d-aia e atat de liniste pe strada. Din cand in cand mai trece cate un caine si-si marcheaza teritoriul pe roata masinii lui Gabi. Urat obicei!
Aveam de asteptat ceva timp. Era posibil ca cineva sa vina la casa cu numarul 12B in cateva ore, intr-o zi, in cateva zile sau chiar deloc si astfel nu am fi ajuns nicaieri. Va pot spune ca niciodata n-am dormit atat de nasol. Noaptea faceam ture de cate 6 ore fiecare. Prima zi nimic, a doua zi nimic, a treia zi nimic.
Insa in cea de-a patra noapte nici cafeaua nu ne-a putut tine trezi. Si eu si Gabi adormim la un moment dat. Cred ca era cam in jurul orei 3 jumatate, sau 4 cand auzim un scrashnit de rotzi. Gabi-mi plesneshte o palma peste ceafa!
„Scoala bah! Asta e?“ imi spune mie, care incercam sa deschid ochii, buimacit si cheaunit de somn.
„Nu shtiu! Stai sa ma uit!“ si-mi pun binoclul la ochi.
„Da, ea este! Asteapta sa vedem intai ce face, iar daca e nevoie s-o urmarim...“
„Bine Sherlok! De parca eu nu shtiam ce e de facut“ ma ia Gabi peste picior!
De acum inainte vom folosi termenul "subiect" atunci cand vom vorbi despre Smaranda.
Subiectul intra in casa in mare graba! Iese de acolo cu 2 genti. Am presupus ca a luat cateva lucruri si a plecat in graba. Subiectul se suie la volanul masinii personale, un BMW X5 negru si pleaca in graba. In graba asta, ii scapa un shal. Cobor din masina si-i spun lui Gabi sa urmareasca subiectul.
Stateam la ora 4:15 minute in frig iar shalul purtat de vant se opreshte la picioarele mele. Il iau si-l ridic. Dinspre el vine un miros puternic de parfum ce-mi incanta caile nazale. Ma gandesc sa intru in casa numarul 12B pana vine Gabi... dar asta-n episodul viitor!
Este prea dimineatza si probabil d-aia e atat de liniste pe strada. Din cand in cand mai trece cate un caine si-si marcheaza teritoriul pe roata masinii lui Gabi. Urat obicei!
Aveam de asteptat ceva timp. Era posibil ca cineva sa vina la casa cu numarul 12B in cateva ore, intr-o zi, in cateva zile sau chiar deloc si astfel nu am fi ajuns nicaieri. Va pot spune ca niciodata n-am dormit atat de nasol. Noaptea faceam ture de cate 6 ore fiecare. Prima zi nimic, a doua zi nimic, a treia zi nimic.
Insa in cea de-a patra noapte nici cafeaua nu ne-a putut tine trezi. Si eu si Gabi adormim la un moment dat. Cred ca era cam in jurul orei 3 jumatate, sau 4 cand auzim un scrashnit de rotzi. Gabi-mi plesneshte o palma peste ceafa!
„Scoala bah! Asta e?“ imi spune mie, care incercam sa deschid ochii, buimacit si cheaunit de somn.
„Nu shtiu! Stai sa ma uit!“ si-mi pun binoclul la ochi.
„Da, ea este! Asteapta sa vedem intai ce face, iar daca e nevoie s-o urmarim...“
„Bine Sherlok! De parca eu nu shtiam ce e de facut“ ma ia Gabi peste picior!
De acum inainte vom folosi termenul "subiect" atunci cand vom vorbi despre Smaranda.
Subiectul intra in casa in mare graba! Iese de acolo cu 2 genti. Am presupus ca a luat cateva lucruri si a plecat in graba. Subiectul se suie la volanul masinii personale, un BMW X5 negru si pleaca in graba. In graba asta, ii scapa un shal. Cobor din masina si-i spun lui Gabi sa urmareasca subiectul.
Stateam la ora 4:15 minute in frig iar shalul purtat de vant se opreshte la picioarele mele. Il iau si-l ridic. Dinspre el vine un miros puternic de parfum ce-mi incanta caile nazale. Ma gandesc sa intru in casa numarul 12B pana vine Gabi... dar asta-n episodul viitor!
Episodul 3 - Surpriza
Iarasi dimineatza! Iarasi suna alarma ceasului ala nenorocit, dar parca nu-ti mai pasa cand stii ca ai 5 000 de lei de cheltuit pe aparatura high-tech. Astazi sunt hotarat sa ma duc la adresa pe care am aflat-o ieri prin telefon. Vreau sa-i dau de cap acestui caz.
Sincer sa fiu, aceasta Smaranda n-arata rau acum 14 ani, dar oare ce surpriza ma ashtepta acum nici eu nu shtiu. Daca s-a mai ingrashat? Sau din contra! Daca arata ca virgula Calista Flockhart?
Eh, ramane de vazut!
Ma sui in mashina [nu-n mashina mea proprie si personala, ci-n 178]. Mirosul dushului de dimineatza care lipseshte cu desavarshire este mereu prezent. Ca mi-am adus aminte, azi am uitat sa ma barbieresc, deci sunt un detectiv plin de par pe fatza. Aduc asha a Nendertalian.
Ajung in asha numitul cartier rau-famat Ferenta[u]ri zis si Texas-ul din Bucureshti. Atata timp cat am pistolul la mine, nu mi-e frica imi spun in gandul meu, dar niciodata nu se shtie...
Ah, cat urasc aceasta natiune care-si spune rroma. Acum cativa ani am avut un caz mai ciudat si era cat pe ce sa fiu taiat in bucatzi de un rrom mai shukrit. Am scapat cu viatza si doar cu 2 taieturi pe umarul stang, care mi-au lasat cicatrici.
Care mai de care mai colorat cu un limbaj vulgar de genu': "Fah, treci fah in casa ca-ti rup mecla-n doua, sa moara ma'ta de zdreantza ordinara!"... Si bine-nteles baietzii de cartier fumand una mica la colt de strada. Hai ca am gasit strada. Desi e ziua, nu-mi prea place sa ma aventurez in neant, dar sunt platit pentru asta... deci merg mai departe increzator. Nu trebuie sa arat ca mi-e frica.
Numarul 10... Numarul 12... Numarul 12A... Numarul 12B... deci urmatorul ar trebui sa fie numarul 14 imi zic. Dar strada se opreste aici! Nu exista niciun numar 14. Hmm... E momentul sa pun niste intrebari. E ora 10 dimineatza si ma gandesc ca la numarul 12 este cineva acasa, asa ca sun la sunerie. Imi raspunde un barbat: "Care esti mah?".
„Buna dimineata! Puteti veni pana la poarta?“
„N-avem dom'le bani! Lasati-ne-n pace!“
„Dar vreu doar sa va adresez o intrebare!“
„N-auzi dom'le sa pleci! Pleaca pana nu ma fac la tine sa-ti rup fundu-n bataie!“
Plec! Foarte "politicos" tipul. Incerc si la 12A, dar nu raspunde nimeni. La 12B niciun raspuns. Incerc deci prin vecini pana cand dau de o batranica la numarul 7. Norocosul numar 7. Imi spune ca numarul 14 este acum numarul 12B.
De maine incep sa filez casa cu numarul 12B de pe Aleea Plopului.
Sincer sa fiu, aceasta Smaranda n-arata rau acum 14 ani, dar oare ce surpriza ma ashtepta acum nici eu nu shtiu. Daca s-a mai ingrashat? Sau din contra! Daca arata ca virgula Calista Flockhart?
Eh, ramane de vazut!Ma sui in mashina [nu-n mashina mea proprie si personala, ci-n 178]. Mirosul dushului de dimineatza care lipseshte cu desavarshire este mereu prezent. Ca mi-am adus aminte, azi am uitat sa ma barbieresc, deci sunt un detectiv plin de par pe fatza. Aduc asha a Nendertalian.
Ajung in asha numitul cartier rau-famat Ferenta[u]ri zis si Texas-ul din Bucureshti. Atata timp cat am pistolul la mine, nu mi-e frica imi spun in gandul meu, dar niciodata nu se shtie...
Ah, cat urasc aceasta natiune care-si spune rroma. Acum cativa ani am avut un caz mai ciudat si era cat pe ce sa fiu taiat in bucatzi de un rrom mai shukrit. Am scapat cu viatza si doar cu 2 taieturi pe umarul stang, care mi-au lasat cicatrici.
Care mai de care mai colorat cu un limbaj vulgar de genu': "Fah, treci fah in casa ca-ti rup mecla-n doua, sa moara ma'ta de zdreantza ordinara!"... Si bine-nteles baietzii de cartier fumand una mica la colt de strada. Hai ca am gasit strada. Desi e ziua, nu-mi prea place sa ma aventurez in neant, dar sunt platit pentru asta... deci merg mai departe increzator. Nu trebuie sa arat ca mi-e frica.
Numarul 10... Numarul 12... Numarul 12A... Numarul 12B... deci urmatorul ar trebui sa fie numarul 14 imi zic. Dar strada se opreste aici! Nu exista niciun numar 14. Hmm... E momentul sa pun niste intrebari. E ora 10 dimineatza si ma gandesc ca la numarul 12 este cineva acasa, asa ca sun la sunerie. Imi raspunde un barbat: "Care esti mah?".
„Buna dimineata! Puteti veni pana la poarta?“
„N-avem dom'le bani! Lasati-ne-n pace!“
„Dar vreu doar sa va adresez o intrebare!“
„N-auzi dom'le sa pleci! Pleaca pana nu ma fac la tine sa-ti rup fundu-n bataie!“
Plec! Foarte "politicos" tipul. Incerc si la 12A, dar nu raspunde nimeni. La 12B niciun raspuns. Incerc deci prin vecini pana cand dau de o batranica la numarul 7. Norocosul numar 7. Imi spune ca numarul 14 este acum numarul 12B.
De maine incep sa filez casa cu numarul 12B de pe Aleea Plopului.
Episodul 2
O noua zi. Ma indrept spre sediul firmei si observ o masina dubioasa parcata in fatza sediului. Unul dintre lucrurile pe care am invatzat sa le fac de cand sunt detectiv este sa observ lucruri. Ma pregatesc sa scot pistolul, dar in fata usii il vad pe tipul de ieri. Parca Andrezi zicea d-l M.S.C. ca-l cheama. Ma saluta si-l poftesc in biroul meu.
„O cafea?“
„Nu, multumesc! Nu am timp! D-l M.S.C. mi-a spus sa va inmanez pentru inceput 5 000. Sper sa va ajunga! Apoi cand mai aveti nevoie de ceva aveti aici cartea mea de vizita. D-l M.S.C. este foarte ocupat, dar m-a insarcinat pe mine sa ma ocup de toate formalitatile.“
Wow... 5 000 de lei era mai mult decat ma asteptasem pentru inceput.
„Bine, Andrei! Multumesc! Voi incepe imediat ce-mi voi termina cafeaua!“ continui eu, dar Andrei dispare lasand in urma usha care se inchidea singura. Tare ciudat acest Andrei, la fel ca si d-l M.S.C. .
Aveam 5 000 de lei, o poza si un nume. Nici macar nu stiam cu ce sa incep. Am cautat mai intai pe internet numele fetei. Nu am gasit nimic. Apoi m-am gandit sa caut la manastiri, biserici, dar cea mai buna idee a fost sa caut la spitale sau la medici de familie. Undeva tot trebuia sa figureze. Era imposibil sa nu dau de ea.
Ziua 2:
Reincep cautarile cu telefoane la diferite spitale sau medici ce figureaza in Pagini Aurii. Daca asta nu va da rezultate, voi incepe sa dau telefoane la medici stomatologi. Sigur a avut cel putin o carie sau o problema cu o masea... da-o in colo de treaba. La medici veterinari n-are rost sa sun, nu?
„Buna ziua, numele meu este Dementor si reprezint firma de detectivi particulari Lightning. Numarul de inregistrare al autorizatiei este S2GH900, autorizatie care-mi permite sa va pun cateva intrebari. Caut o d-soara [in gandul meu: sper ca mai e d-soara, nush sigur] al carui nume este Smaranda Mihai! Este inregistrata la dvs?“.
Dupa sute de telefoane se parea ca am gasit ceva.
„Pai avem o anume Roxana Mihai Smaranda, dar e posibil sa nu fie persoana pe care o cautati!“
„Dar sunteti totusi amabila sa-mi dati adresa ei?“
„A facut ceva grav? A omorat pe cineva?“
„Nu doamna! Numai ca raspunsul la intrebarea dvs este confidential.“
„Am inteles! Pai locuieste pe str. Aleea Plopului, nr. 14. Presupun ca sta la curte, pentru ca doar atata scrie. Nu are niciun numar de telefon daca mi-ati fi cerut unul!“
„Va multumesc pentru timpul acordat, doamna! O zi placuta in continuare!“
Aveam 5 000 de lei, o poza, un nume si o adresa... Dar sa fie oare atat de usor?
„O cafea?“
„Nu, multumesc! Nu am timp! D-l M.S.C. mi-a spus sa va inmanez pentru inceput 5 000. Sper sa va ajunga! Apoi cand mai aveti nevoie de ceva aveti aici cartea mea de vizita. D-l M.S.C. este foarte ocupat, dar m-a insarcinat pe mine sa ma ocup de toate formalitatile.“
Wow... 5 000 de lei era mai mult decat ma asteptasem pentru inceput.
„Bine, Andrei! Multumesc! Voi incepe imediat ce-mi voi termina cafeaua!“ continui eu, dar Andrei dispare lasand in urma usha care se inchidea singura. Tare ciudat acest Andrei, la fel ca si d-l M.S.C. .
Aveam 5 000 de lei, o poza si un nume. Nici macar nu stiam cu ce sa incep. Am cautat mai intai pe internet numele fetei. Nu am gasit nimic. Apoi m-am gandit sa caut la manastiri, biserici, dar cea mai buna idee a fost sa caut la spitale sau la medici de familie. Undeva tot trebuia sa figureze. Era imposibil sa nu dau de ea.
Ziua 2:
Reincep cautarile cu telefoane la diferite spitale sau medici ce figureaza in Pagini Aurii. Daca asta nu va da rezultate, voi incepe sa dau telefoane la medici stomatologi. Sigur a avut cel putin o carie sau o problema cu o masea... da-o in colo de treaba. La medici veterinari n-are rost sa sun, nu?
„Buna ziua, numele meu este Dementor si reprezint firma de detectivi particulari Lightning. Numarul de inregistrare al autorizatiei este S2GH900, autorizatie care-mi permite sa va pun cateva intrebari. Caut o d-soara [in gandul meu: sper ca mai e d-soara, nush sigur] al carui nume este Smaranda Mihai! Este inregistrata la dvs?“.
Dupa sute de telefoane se parea ca am gasit ceva.
„Pai avem o anume Roxana Mihai Smaranda, dar e posibil sa nu fie persoana pe care o cautati!“
„Dar sunteti totusi amabila sa-mi dati adresa ei?“
„A facut ceva grav? A omorat pe cineva?“
„Nu doamna! Numai ca raspunsul la intrebarea dvs este confidential.“
„Am inteles! Pai locuieste pe str. Aleea Plopului, nr. 14. Presupun ca sta la curte, pentru ca doar atata scrie. Nu are niciun numar de telefon daca mi-ati fi cerut unul!“
„Va multumesc pentru timpul acordat, doamna! O zi placuta in continuare!“
Aveam 5 000 de lei, o poza, un nume si o adresa... Dar sa fie oare atat de usor?
marți, 22 aprilie 2008
Episodul 1
Nu-mi inchipuiam niciodata ca o sa fie chiar atat de greu sa fii un detectiv particular. Regula principala este sa nu te implici prea mult, dar desi stiam asta, am clacat si am cazut prada propriilor vicii si curiozitati.
Cu cat aflam mai multe, cu atat aveam sanse mai putine sa ies cu viata din asta si cu atat eram mai curios sa aflu ce se intamplase de fapt.
Era o zi ca oricare alta. Imi savuram cafeaua de dimineata si fumam o tigare in timp ce navigam pe un site ce se ocupa cu vanzarea de masini noi sau sh [seven-hand
]. De cateva luni pusesem ochii pe o frumusete de Audi. Nimic pompos, ci doar un Audi A6. Visam destul de frumos, dar am fost trezit de un telefon.
„Firma de detectivi particulari Lightning?“
„Da!“
„Am un caz pentru dvs, numai ca nu putem sa vorbim prin telefon. Se poate sa ne intalnim undeva?“
„Sigur! Unde si cand puteti?“
„Pai in 3 ore in fata magazinului Eva, cel dintre P-ta Romana si Universitate e bine?“
„Da, este bine... Numai ca sper sa nu ma faceti sa-mi pierd timpul degeaba!“
„NU! In mod sigur nu voi face asta. O zi buna!“ si aud tonul ocupat.
Era un tip. Dupa voce parea cam speriat, dar nu sunt foarte sigur de asta. Termin de baut cafeaua si pornesc pe jos pana la locul stabilit. Ajung cu jumatate de ora mai devreme si am timp sa mai studiez imprejurimile. Exact in spatele magazinului, sau mai bine spus cred k este fostul magazin Eva la felul in care arata... se afla un parculet. Niste restaurante si clubulete, puburi... Nimic dubios.
Vad ca se indreapta catre mine un tip imbracat intr-un palton negru si cu palaria trasa pe ochi.
„De la firma de detectivi particulari?“
„Da!“ raspund eu.
„Veniti dupa mine!“ si il urmaresc pe acest tip pana la o masina neagra cu geamuri fumurii ce avea avariile aprinse. Imi spune sa ma urc in spate. Soferul pleaca in tromba de acolo.
„D-l detectiv Light? Numele meu este M.S.C. iar din motive de securitate vreau ca tot ceea ce va voi spune acum sa ramana confidential!“
„Ati apelat la cine trebuie!“ zic eu pentru a-mi face reclama si mai credibila. Am presupus ca d-l M.S.C. era o persoana destul de importanta si sus-pusa din moment ce-si permitea sa mearga intr-o masina de lux si avea sofer personal.
„Acum 14 ani, cand eram la liceu am iubit foarte mult o fata! Numele ei este Smaranda Mihai. Aveti aici o poza cu mine si cu ea de acum 14 ani. Inainte sa terminam liceul i-am promis ca intr-o zi o sa ma casatoresc cu ea, dar nu stiu daca m-a luat in serios. Ceea ce vreau eu sa va rog este sa o gasiti pentru mine. Platesc oricat aveti nevoie!“
Auzind acestea m-am gandit sa accept. Poate voi reushi in sfarsit sa-mi cumpar mashina de mult visata.
„Atunci nu mai este timp de pierdut, d-le M.S.C. Ma apuc imediat de treaba.“
„O sa ia legatura cu tine d-l Andrei. L-ai cunoscut putin mai devreme.“ Am aprobat si am coborat din masina.
Nu stiam insa in ce anume ma bagasem. Era al naibi de frig afara si-mi inghetzase nasul si urechile. Aprind o tigara si ma indrept spre cea mai apropiata gura de metrou. Din cand in cand ma uit la poza pe care d-l M.S.C. mi-a dat-o! Aveam un nume si aveam o poza. Tot ce mai ramanea de facut era sa folosesc aceste doua indicii in favoarea mea!
Cu cat aflam mai multe, cu atat aveam sanse mai putine sa ies cu viata din asta si cu atat eram mai curios sa aflu ce se intamplase de fapt.
Era o zi ca oricare alta. Imi savuram cafeaua de dimineata si fumam o tigare in timp ce navigam pe un site ce se ocupa cu vanzarea de masini noi sau sh [seven-hand
]. De cateva luni pusesem ochii pe o frumusete de Audi. Nimic pompos, ci doar un Audi A6. Visam destul de frumos, dar am fost trezit de un telefon.„Firma de detectivi particulari Lightning?“
„Da!“
„Am un caz pentru dvs, numai ca nu putem sa vorbim prin telefon. Se poate sa ne intalnim undeva?“
„Sigur! Unde si cand puteti?“
„Pai in 3 ore in fata magazinului Eva, cel dintre P-ta Romana si Universitate e bine?“
„Da, este bine... Numai ca sper sa nu ma faceti sa-mi pierd timpul degeaba!“
„NU! In mod sigur nu voi face asta. O zi buna!“ si aud tonul ocupat.
Era un tip. Dupa voce parea cam speriat, dar nu sunt foarte sigur de asta. Termin de baut cafeaua si pornesc pe jos pana la locul stabilit. Ajung cu jumatate de ora mai devreme si am timp sa mai studiez imprejurimile. Exact in spatele magazinului, sau mai bine spus cred k este fostul magazin Eva la felul in care arata... se afla un parculet. Niste restaurante si clubulete, puburi... Nimic dubios.
Vad ca se indreapta catre mine un tip imbracat intr-un palton negru si cu palaria trasa pe ochi.
„De la firma de detectivi particulari?“
„Da!“ raspund eu.
„Veniti dupa mine!“ si il urmaresc pe acest tip pana la o masina neagra cu geamuri fumurii ce avea avariile aprinse. Imi spune sa ma urc in spate. Soferul pleaca in tromba de acolo.
„D-l detectiv Light? Numele meu este M.S.C. iar din motive de securitate vreau ca tot ceea ce va voi spune acum sa ramana confidential!“
„Ati apelat la cine trebuie!“ zic eu pentru a-mi face reclama si mai credibila. Am presupus ca d-l M.S.C. era o persoana destul de importanta si sus-pusa din moment ce-si permitea sa mearga intr-o masina de lux si avea sofer personal.
„Acum 14 ani, cand eram la liceu am iubit foarte mult o fata! Numele ei este Smaranda Mihai. Aveti aici o poza cu mine si cu ea de acum 14 ani. Inainte sa terminam liceul i-am promis ca intr-o zi o sa ma casatoresc cu ea, dar nu stiu daca m-a luat in serios. Ceea ce vreau eu sa va rog este sa o gasiti pentru mine. Platesc oricat aveti nevoie!“
Auzind acestea m-am gandit sa accept. Poate voi reushi in sfarsit sa-mi cumpar mashina de mult visata.
„Atunci nu mai este timp de pierdut, d-le M.S.C. Ma apuc imediat de treaba.“
„O sa ia legatura cu tine d-l Andrei. L-ai cunoscut putin mai devreme.“ Am aprobat si am coborat din masina.
Nu stiam insa in ce anume ma bagasem. Era al naibi de frig afara si-mi inghetzase nasul si urechile. Aprind o tigara si ma indrept spre cea mai apropiata gura de metrou. Din cand in cand ma uit la poza pe care d-l M.S.C. mi-a dat-o! Aveam un nume si aveam o poza. Tot ce mai ramanea de facut era sa folosesc aceste doua indicii in favoarea mea!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)