Nu degeaba se spune ca toate drumurile duc la Roma. Cazul asta se invartea in jurul unei singure persoane, iar cercul vicios din care facea parte avea sa ma acapareze si pe mine si sa ma momeasca, atragandu-ma intr-o lume cam greu de refuzat!
Ajung la d-l MSC si ma primeshte Andrei.
„D-l MSC nu te poate primi acum! Este intr-o sedintza! Imi poti spune mie ceea ce vroiai sa-i spui lui!“
Ma uit cam urat la Andrei si-mi dau seama ca ceva este dubios!
„Prefer sa astept si sa vorbesc cu d-l MSC!“ insist eu.
„Dar e posibil sa termine cam tarziu... si poate ca mai aveti si alta treaba!“ continua Andrei.
Clar ceva era dubios! Nu ma gandesc prea mult la ideea asta ca-l vad pe tipul din club... fratele patronului ca iese din living-ul d-lui MSC. Atunci scot pistolul de la spate si-l indrept cand catre Andrei, cand catre Renny.
„NU miscatzi sau va impushc! Cineva trebuie sa-mi explice ce se intampla aici!“
„D-le detectiv Light. Hai sa nu ne pripim cu concluziile. Lasati pistolul jos sa discutam ca niste persoane mature si rationale!“ incearca Andrei sa ma linisteasca.
Intre timp observ ca Renny scoate un cutzit si atunci trag. Apuca sa arunce cu micul cutitash inspre mine si ma loveshte exact in picior. Renny cade la pamant. L-am impushcat putin mai jos de umar, aproape de inima.
Primul lucru care-l face Andrei este sa-mi ia arma, apoi il verifica pe Renny!
„Renny, o sa fii OK! Rezista!“
Atunci observ pe mana dreapta a lui Renny acel tatuaj cu un cap de pitbul, fara o ureche.
„Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, Andrei!“ continui eu incercand sa ma tarasc spre ieshire. Sunt oprit insa de doua namile care s-au pus in usha.
„Dupa cum vad eu situatzia, d-le Light... N-ai decat o singura varianta! Bine, de fapt ai doua variante, dar doar una mai buna pentru tine!
Prima: ori te dai de partea noastra... ori ieshi de aici intr-un sac de plastic! Ce alegi?“
Andrei deschide usha livingului si-l vad pe d-l MSC cu capul pe birou.
„Putem sa spunem ca s-a sinucis, sau putem da vina pe tine! Inca-ti este greu sa alegi, d-le detectiv?“
Tocmai cand vroiam sa-i spun d-lui MSC ca Smaranda este de fapt sora lui Andrei, iar Andrei s-a folosit de el ca sa-si gaseasca sora... Totul incepuse sa se lege, dar ce legatura avea asta cu moartead-lui MSC? De parca ar fi shtiut ca asta ma intreb, tot Andrei-mi raspunde:
„Stia prea multe!“
Deci d-l MSC stia ca Andrei il sapa. Smaranda este o dansatoare exotica intr-un club de noapte. Renny e fratele patronului clubului "Million Dollars", un tip caruia-i placeau barbatzii... Andrei este fratele Smarandei. Eu nu aveam niciun rol in toata povestea asta si ma gandisem sa ies de acolo intr-un sac de plastic si sa mor ca un erou.
Insa analizand situatzia mi-am dat seama ca este mai avantajos pentru mine sa intru-n randul baietzilor rai.
Cand au venit politishtii, eu eram bandajat la picior. Le-am spus ca m-am accidentat la fotbal. Oricum nu aveau ei de unde sa shtie ce s-a intamplat. Andrei, eu si slujitorii din casa le-am spus ca d-l MSC s-a sinucis. Ba chiar a lasat si o scrisoare. In acea scrisoare explica faptul ca s-a sinucis deoarece datora o suma mare de bani unor camatari.
Eu am ajuns actionar al clubului de noapte. Nu exista seara de sambata sa nu beau shi sa nu trag din prafurile fermecate. Nu-mi refuz nicio placere. Am la femei, cate n-am visat niciodata. Nu mi-am cumparat Dacia aia din '80 la care tot visam, ci mi-am luat un Ford Escalade ESV gri metalizat! Este fenomenal...
Baietzii rai traiesc mai mult decat cei buni... care-s luatzi de fraieri.
vineri, 8 august 2008
Episodul 15
„Alo! Salut Andrei! Spune-i domnului MSC ca in maxim 2 ore sunt la el. Trebuie sa afle si el asta!“ si inchid telefonul. Cred ca ma apropiam sa-i dau de cap cazului!
„Alo! Buna Daiana! Am nevoie de ajutorul tau! Vreau sa ne intalnim in fata pietzei Dorobantzi intr-o ora! Crezi ca poti ajunge?“
„Da, cred ca pot ajunge, dar spune-mi despre ce este vorba!“
„Vreau sa-i spui unui prieten exact ce mi-ai spus si mie despre Smaranda! Crezi ca poti face asta pentru mine?“
„Da, pot face asta... dar stii ca o sa te coste!
“
„Normal! Serviciu contra serviciu! Deci intr-o ora, da?“
„Intr-o ora sa fie!“ raspunde ea, si apoi inchidem.
Totul era atat de evident si a fost atat de mult timp chiar sub nasul meu! Astept deci in fatza pietzei Dorobantzi! Am ajuns cu 10 minute mai devreme. Dupa alte cateva minute, timp in care am fumat o tzigare, o vad shi pe Daiana. Era la trecerea de pietoni. Se face culoarea verde si se angajaza in a traversa strada, cand vad ca un BMW negru cu geamuri fumurii se apropie in viteza!
„Nuuuuuuuuuuuuuuu!“ apuc eu sa tzip ca din gura de sharpe... dar era deja prea tarziu. Nu a apasat catushi de putzin frana, ba din contra... parca mai mult a accelerat. Acum nu-mi mai era de folos cu absolut nimic. Era inca un martor redus la tacere intr-un caz care trebuia sa se termine curand. Statea intinsa pe jos, cu parul ei blond intr-o balta de sange. Nu mai mishca deloc. Lumea se adunase puhoi in jurul ei...
Eu insa am decis sa plec, pentru ca eu mai lipseam de aici... mai ales dupa ce unul dintre politzishti ma amenintzase la moartea lui Gabi. Deja o sa para foarte dubios!
Si cu toate astea... tot puteam sa-i spun d-lui MSC ca Smaranda e...
„Alo! Buna Daiana! Am nevoie de ajutorul tau! Vreau sa ne intalnim in fata pietzei Dorobantzi intr-o ora! Crezi ca poti ajunge?“
„Da, cred ca pot ajunge, dar spune-mi despre ce este vorba!“
„Vreau sa-i spui unui prieten exact ce mi-ai spus si mie despre Smaranda! Crezi ca poti face asta pentru mine?“
„Da, pot face asta... dar stii ca o sa te coste!
“„Normal! Serviciu contra serviciu! Deci intr-o ora, da?“
„Intr-o ora sa fie!“ raspunde ea, si apoi inchidem.
Totul era atat de evident si a fost atat de mult timp chiar sub nasul meu! Astept deci in fatza pietzei Dorobantzi! Am ajuns cu 10 minute mai devreme. Dupa alte cateva minute, timp in care am fumat o tzigare, o vad shi pe Daiana. Era la trecerea de pietoni. Se face culoarea verde si se angajaza in a traversa strada, cand vad ca un BMW negru cu geamuri fumurii se apropie in viteza!
„Nuuuuuuuuuuuuuuu!“ apuc eu sa tzip ca din gura de sharpe... dar era deja prea tarziu. Nu a apasat catushi de putzin frana, ba din contra... parca mai mult a accelerat. Acum nu-mi mai era de folos cu absolut nimic. Era inca un martor redus la tacere intr-un caz care trebuia sa se termine curand. Statea intinsa pe jos, cu parul ei blond intr-o balta de sange. Nu mai mishca deloc. Lumea se adunase puhoi in jurul ei...
Eu insa am decis sa plec, pentru ca eu mai lipseam de aici... mai ales dupa ce unul dintre politzishti ma amenintzase la moartea lui Gabi. Deja o sa para foarte dubios!
Si cu toate astea... tot puteam sa-i spun d-lui MSC ca Smaranda e...
Episodul 14 - Tatuajul
Seara iar! Ma indrept catre sediul de foto-copiere.
„Dupa cateva ore bune si aparatura de zeci de mii de euro, iata ce am descoperit! Sper sa va fie de ajutor!“ imi spune tipa de acolo.
Desfac plicul nerabdator si ma uit la poza. Era mana celui/celei care facuse poza, iar pe mana se vedea un tatuaj, exact sub degetul opozabil. Curios! Tatuajul reprezenta un cap de pitbul, cu o singura ureche.
Ajung inapoi la firma si gugaluiesc [reclama gratuita
] poze, samd despre pitbuli. In afara de un clan al jocului CounterStrike nu gasesc nimic dubios. Poze q cainii si stapanii lor. Oare infractorul/infractoarea avea legatura cu acest clan? Sau o fi fost un simplu martor?
Atatea intrebari... Si ma simt de parca nu ash avea iarashi nimic!
Adorm iarashi pe scaunul de la birou si am cel mai ciudat vis! Se facea ca eram la ziua cuiva. O fata.Vad o cifra pe tort... 5 cred! Mda... cifra 5, deci fata implinise 5 ani. Pup fata pe obraz dupa care fug rushinos spre mama... si ma trezesc ca lovit de cutremur.
„NORMAL! Cum de nu mi-am dat seama de asta pana acum?“
„Dupa cateva ore bune si aparatura de zeci de mii de euro, iata ce am descoperit! Sper sa va fie de ajutor!“ imi spune tipa de acolo.
Desfac plicul nerabdator si ma uit la poza. Era mana celui/celei care facuse poza, iar pe mana se vedea un tatuaj, exact sub degetul opozabil. Curios! Tatuajul reprezenta un cap de pitbul, cu o singura ureche.
Ajung inapoi la firma si gugaluiesc [reclama gratuita
] poze, samd despre pitbuli. In afara de un clan al jocului CounterStrike nu gasesc nimic dubios. Poze q cainii si stapanii lor. Oare infractorul/infractoarea avea legatura cu acest clan? Sau o fi fost un simplu martor?Atatea intrebari... Si ma simt de parca nu ash avea iarashi nimic!
Adorm iarashi pe scaunul de la birou si am cel mai ciudat vis! Se facea ca eram la ziua cuiva. O fata.Vad o cifra pe tort... 5 cred! Mda... cifra 5, deci fata implinise 5 ani. Pup fata pe obraz dupa care fug rushinos spre mama... si ma trezesc ca lovit de cutremur.
„NORMAL! Cum de nu mi-am dat seama de asta pana acum?“
Episodul 13
Tzrrrrr... Tzrrrrr... Tzrrrr... Aud ca prin vis si ma trezesc nestiind unde sunt si ce caut acolo.
„Buna dimineatza detectiv Light! Cum merge cazul? Aveti ceva noutati pentru mine?“
„Aaa, buna dimineatza! Cu cine vorbesc, daca nu va suparati?“
„Am sunat intr-un moment inoportun? Sunt Andrei!“
„Nu! Doar ma odihneam nitzel. O sa te rog sa-l anunti pe d-l MSC ca vreau sa vorbesc cu el mai pe seara. Am sa-i spun lucruri foarte interesante. Cazul merge relativ OK. Am luat contact vizual cu subiectul. Vorbim mai tarziu!“ si inchid telefonul.
Am adormit aiuea pe scaunul de la birou. Vad pozele pe birou si intr-una din ele observ ceva...
Cel sau cea care a faqt poza... nu stiu daca a observat. Pozele au fost facute in spatele unuui geam. La o privire mai atenta se poate vedea o holograma. Vad o mana... si...
Ce mai este acolo in poza? Ma duc la un centru de foto-copiere si va spun...
„Buna dimineatza detectiv Light! Cum merge cazul? Aveti ceva noutati pentru mine?“
„Aaa, buna dimineatza! Cu cine vorbesc, daca nu va suparati?“
„Am sunat intr-un moment inoportun? Sunt Andrei!“
„Nu! Doar ma odihneam nitzel. O sa te rog sa-l anunti pe d-l MSC ca vreau sa vorbesc cu el mai pe seara. Am sa-i spun lucruri foarte interesante. Cazul merge relativ OK. Am luat contact vizual cu subiectul. Vorbim mai tarziu!“ si inchid telefonul.
Am adormit aiuea pe scaunul de la birou. Vad pozele pe birou si intr-una din ele observ ceva...
Cel sau cea care a faqt poza... nu stiu daca a observat. Pozele au fost facute in spatele unuui geam. La o privire mai atenta se poate vedea o holograma. Vad o mana... si...
Ce mai este acolo in poza?
Ma duc la un centru de foto-copiere si va spun...
Episodul 12 - Plicul
Pe la ora 5 cred ca l-am expediat pe Ervin acasa si i-am multumit ca a stat cu mine 2 nopti la rand sa-mi pazeasca spatele. Ma asez pe treptele de la metrou de la P-ta Muncii si cu un sictir trag din tigara. O asteptam pe tipa al carui nume nu-l stiam, dar o sa-l aflu.
E cald... Dubios de cald!
Iat-o ca vine! Imi spune un „Buna!“ si ma roaga sa mergem.
„Buna si tie!“ ii raspund.
„Hai ca dau eu cafeaua. Am ieshit bine cu shpaga aseara!“
„Am uitat sa te intreb cum te cheama!“ ii spun, si daca tot vrea sa dea o cafea, de ce s-o refuz? [nu ca nu mi-ash permite sa dau eu o cafea... dar daca e placerea ei... asha sa fie!]
„Pai cunoscutzi-mi spun Dy, numele real e Daiana Morăşanu!“ imi spune ea printre dintzi.
Ma duce intr-o cafenea putin mai incolo de P-ta Muncii. Am trecut de nenumarate ori p-acolo, dar nu shtiam ca acolo e o cafenea. Cred ca frecventa locul deoarece si chelneritza de acolo ii vorbea foarte familial.
„Spuneai ca ma poti ajuta?“
„Din moment ce si tu ma poti ajuta...“ raspunde ea.
Parea o tipa destul de intzepata...
„Normal ca te pot ajuta... totul e sa-mi oferi informatii valoroase!“
„Tu spune-mi ce ai nevoie, si eu te ajut!“
„Vreau sa-mi spui tot ce stii despre Roxana Mihai Smaranda, sau dupa cum o stii tu drept prietena patronului...“
„Stii ca n-o sa fie ieftin, nu?“ imi spune ea. Eu dau din cap si-i spun ca banii nu-s o problema. „Tot ce stiu este ca acum 3 ani cand m-am angajat eu aici, ea era de aproape 2 ani cu seful...“ incepe ea sa-mi povesteasca. Aflu o gramada de lucruri pe care le notez in carnetzelul meu. Insa nimic care sa ma ajute... Oriqm orice informatzie putea sa valoreze mai mult decat credeam.
Dupa un pachet de tzigari si 3 cafele Dy imi spune ca asta e tot ce stie! Ii multumesc pentru informatii si-i intind un plic cu bani. Ne ridicam si ieshim din local! Nefiindu-mi somn, ma gandesc sa dau o raita pe la birou, chiar daca e duminica.
Descui usha si gasesc pe jos un plic galben. Dupa ce l-am verificat sa nu fie o bomba sau cine stie ce, il desfac tacticos. In el ce gasesc? Cateva poze in care l-am recunoscut pe Gabi. Era legat de un scaun si plin de sange.
„Nenorocitzii!“
Ma uitam la poze si tremuram de nervi. Deja nu mai gandeam limpede. Ultima poza era un mesaj ce cred ca mi-era adresat. Acesta spunea: "TU URMEZI!"...
Ma asez pe scaun si ma gandesc la tot cazul... ceva undeva nu este-n regula, iar eu trebuie sa aflu unde... dar... dar aqm...
... aqm mi-e prea somn shi adorm... 
E cald... Dubios de cald!
Iat-o ca vine! Imi spune un „Buna!“ si ma roaga sa mergem.
„Buna si tie!“ ii raspund.
„Hai ca dau eu cafeaua. Am ieshit bine cu shpaga aseara!“
„Am uitat sa te intreb cum te cheama!“ ii spun, si daca tot vrea sa dea o cafea, de ce s-o refuz? [nu ca nu mi-ash permite sa dau eu o cafea... dar daca e placerea ei... asha sa fie!]
„Pai cunoscutzi-mi spun Dy, numele real e Daiana Morăşanu!“ imi spune ea printre dintzi.
Ma duce intr-o cafenea putin mai incolo de P-ta Muncii. Am trecut de nenumarate ori p-acolo, dar nu shtiam ca acolo e o cafenea. Cred ca frecventa locul deoarece si chelneritza de acolo ii vorbea foarte familial.
„Spuneai ca ma poti ajuta?“
„Din moment ce si tu ma poti ajuta...“ raspunde ea.
Parea o tipa destul de intzepata...
„Normal ca te pot ajuta... totul e sa-mi oferi informatii valoroase!“
„Tu spune-mi ce ai nevoie, si eu te ajut!“
„Vreau sa-mi spui tot ce stii despre Roxana Mihai Smaranda, sau dupa cum o stii tu drept prietena patronului...“
„Stii ca n-o sa fie ieftin, nu?“ imi spune ea. Eu dau din cap si-i spun ca banii nu-s o problema. „Tot ce stiu este ca acum 3 ani cand m-am angajat eu aici, ea era de aproape 2 ani cu seful...“ incepe ea sa-mi povesteasca. Aflu o gramada de lucruri pe care le notez in carnetzelul meu. Insa nimic care sa ma ajute... Oriqm orice informatzie putea sa valoreze mai mult decat credeam.
Dupa un pachet de tzigari si 3 cafele Dy imi spune ca asta e tot ce stie! Ii multumesc pentru informatii si-i intind un plic cu bani. Ne ridicam si ieshim din local! Nefiindu-mi somn, ma gandesc sa dau o raita pe la birou, chiar daca e duminica.
Descui usha si gasesc pe jos un plic galben. Dupa ce l-am verificat sa nu fie o bomba sau cine stie ce, il desfac tacticos. In el ce gasesc? Cateva poze in care l-am recunoscut pe Gabi. Era legat de un scaun si plin de sange.
„Nenorocitzii!“
Ma uitam la poze si tremuram de nervi. Deja nu mai gandeam limpede. Ultima poza era un mesaj ce cred ca mi-era adresat. Acesta spunea: "TU URMEZI!"...
Ma asez pe scaun si ma gandesc la tot cazul... ceva undeva nu este-n regula, iar eu trebuie sa aflu unde... dar... dar aqm...
... aqm mi-e prea somn shi adorm...
Episodul 11
Cafeaua de dimineatza nu poate fi lipsita si de o tzigare... Este un lucru esential tzigarea. Moama ce buimac sunt, dar chiar nu am ce face. Ziua este scurta si am atat de multe lucruri de facut. Auzisem ca astazi, sambata in minunatul club "Million Dollars" va fi o petrecere Anti-Valentines Day. Trebuia deci sa fiu in trend si sa caut un costum Anti-Valentines Day. Dupa ce m-am plimbat o gramada prin Bucureshti, solutzia a venit de la un magazin de haine de pe Lipscani. Un costum de dracusor m-am gandit eu ca ar fi OK. Nishte aripi de cupidon si cornitze de dracushor. Nu tu arc, ci o bazuca de jucarie. Gata! Am costumul pregatit! Diseara voi petrece si voi incerca sa ma dau mai bine pe langa Smaranda.
Pe la orele pranzului ma duc sa ma tund pe Calea Victoriei. Este o frizerie foarte mishto acolo. Ma cunoashte 'nea Dorel. De 4 ani ma tunde dansul. Ii zic sa ma parfumeze si sa ma tunda scurt, dar nu prea scurt. Stie el cum.
Ajung acasa shi dorm cateva ore inainte de petrecere. Il sun pe Ervin si vine sa ma ia cu mashina. Abia ashtept sa-mi cumpar mashina aia... sa am o mashina personala sa nu mai depind de nimeni.
„Buna seara! Aveti asupra dvs arme sau bauturi alcoolice?“
„Nu! Nu detin arme si nici bauturi alcolice!“ le spun eu bodyguarzilor. Insa aveam pistolul la glezna. Aratam foarte trendy costumat asha. Intru!
Foarte mishto decorul. Inimi rupte pe sus... o gramada de lume costumata... Muzica mai mishto decat cu o seara inainte.
„O vodka energy te rog!“ si caut un locshor unde sa ma ashez. Am ajuns mai devreme de ora la care subiectul avea sa intre la munca. Gasesc o masa libera si ma asez confortabil.
„Este liber aici?“ intra in vorba cu mine un tip cred... dupa timbru vocii.
„Nu, momentan nu... dar ashtept niste prieteni!“ raspund eu.
„Te superi daca stau si eu putin aici? Plec cand vin prietenii tai!“ continua tipul...
Ce puteam sa mai zic?
Observasem ca tipul se purta cam ciudat, dar era mascat. Apoi vine o chelneritza spre mine si-mi ia paharul gol din fatza. Ma intreaba daca sa-mi mai aduca ceva.
„Nu e bine sa le amesteci, deci inca un pahar de vodka energy te rog frumos.“ apoi brusc ma ridic si ma duc dupa ea. Palmez frumos o bancnota de 50 ron si i-o pasez in timp ce o iau de mana.
„Spune-mi te rog daca esti amabila... pt k dragutza vad ca eshti... Cine este tipul de langa mine? Hai, te rog eu frumos. Sunt sigur ca l-ai mai vazut pe aici!“
„Cu replica asta vrajesti tu toate fetele?“
„Cine a spus ceva de vrajit? Am nevoie doar de niste informatii de la tine!“
„Dar ce esti tu, politist?“ ma intreaba ea suspicioasa.
„Daca-mi promiti ca pot avea incredere-n tine... vei afla.“
„De ce as avea incredere intr-un necunoscut?“
„Pentru ca acest necunoscut te poate ajuta...“ si abia apoi intelege si ea sau incearca sa inteleaga.
„Pai e posibil sa fie Renny, celalalt fiu al patronului. Din cate stiu eu, nu prea-i plac fetele. Mai multe nu stiu!“ imi spune ea.
„Imi place am am grija de prietenii mey, daca ma intzelegi...“ si-i mai pasez subtil o bancnota de 50 ron in palma „... daca si ei au grija de mine. Nu ma intelege gresit!“
Apoi ea continua: „Daca vrei sa afli mai multe, maine ies la ora 5:30 de aici. Poate putem vorbi la o cafea!“
Imi aduce bautura si eu ma scuz tipului. Ma pierd prin multzime sa nu mai fiu de gasit. Intre timp si subiectul isi face aparitia pe una din mesele special amenajate pentru dans. Niciodata n-am stat atat de aproape de ea. Cred ca ochi-mi jucau feste, dar tipa-mi parea destul de cunoscut. Bruneta cu parul lung... si cam atat am apucat sa vad inainte sa ma trezesc cu capul intre sanii ei. Scot repede o bancnota. Nu am vazut de care pt k incercam sa evadez din stransoare... si-i bag repede la chilotzei. Era posibil ca acoperirea mea sa fie data in vileag asha ca plec din club.
Pe la orele pranzului ma duc sa ma tund pe Calea Victoriei. Este o frizerie foarte mishto acolo. Ma cunoashte 'nea Dorel. De 4 ani ma tunde dansul. Ii zic sa ma parfumeze si sa ma tunda scurt, dar nu prea scurt. Stie el cum.
Ajung acasa shi dorm cateva ore inainte de petrecere. Il sun pe Ervin si vine sa ma ia cu mashina. Abia ashtept sa-mi cumpar mashina aia... sa am o mashina personala sa nu mai depind de nimeni.
„Buna seara! Aveti asupra dvs arme sau bauturi alcoolice?“
„Nu! Nu detin arme si nici bauturi alcolice!“ le spun eu bodyguarzilor. Insa aveam pistolul la glezna. Aratam foarte trendy costumat asha. Intru!
Foarte mishto decorul. Inimi rupte pe sus... o gramada de lume costumata... Muzica mai mishto decat cu o seara inainte.
„O vodka energy te rog!“ si caut un locshor unde sa ma ashez. Am ajuns mai devreme de ora la care subiectul avea sa intre la munca. Gasesc o masa libera si ma asez confortabil.
„Este liber aici?“ intra in vorba cu mine un tip cred... dupa timbru vocii.
„Nu, momentan nu... dar ashtept niste prieteni!“ raspund eu.
„Te superi daca stau si eu putin aici? Plec cand vin prietenii tai!“ continua tipul...
Ce puteam sa mai zic?
Observasem ca tipul se purta cam ciudat, dar era mascat. Apoi vine o chelneritza spre mine si-mi ia paharul gol din fatza. Ma intreaba daca sa-mi mai aduca ceva.
„Nu e bine sa le amesteci, deci inca un pahar de vodka energy te rog frumos.“ apoi brusc ma ridic si ma duc dupa ea. Palmez frumos o bancnota de 50 ron si i-o pasez in timp ce o iau de mana.
„Spune-mi te rog daca esti amabila... pt k dragutza vad ca eshti... Cine este tipul de langa mine? Hai, te rog eu frumos. Sunt sigur ca l-ai mai vazut pe aici!“
„Cu replica asta vrajesti tu toate fetele?“
„Cine a spus ceva de vrajit? Am nevoie doar de niste informatii de la tine!“
„Dar ce esti tu, politist?“ ma intreaba ea suspicioasa.
„Daca-mi promiti ca pot avea incredere-n tine... vei afla.“
„De ce as avea incredere intr-un necunoscut?“
„Pentru ca acest necunoscut te poate ajuta...“ si abia apoi intelege si ea sau incearca sa inteleaga.
„Pai e posibil sa fie Renny, celalalt fiu al patronului. Din cate stiu eu, nu prea-i plac fetele. Mai multe nu stiu!“ imi spune ea.
„Imi place am am grija de prietenii mey, daca ma intzelegi...“ si-i mai pasez subtil o bancnota de 50 ron in palma „... daca si ei au grija de mine. Nu ma intelege gresit!“
Apoi ea continua: „Daca vrei sa afli mai multe, maine ies la ora 5:30 de aici. Poate putem vorbi la o cafea!“
Imi aduce bautura si eu ma scuz tipului. Ma pierd prin multzime sa nu mai fiu de gasit. Intre timp si subiectul isi face aparitia pe una din mesele special amenajate pentru dans. Niciodata n-am stat atat de aproape de ea. Cred ca ochi-mi jucau feste, dar tipa-mi parea destul de cunoscut. Bruneta cu parul lung... si cam atat am apucat sa vad inainte sa ma trezesc cu capul intre sanii ei. Scot repede o bancnota. Nu am vazut de care pt k incercam sa evadez din stransoare... si-i bag repede la chilotzei. Era posibil ca acoperirea mea sa fie data in vileag asha ca plec din club.
Episodul 10
Stateam in parc pe-o banca rece cu mainile-n par. Nu vroiam sa cred ca Gabi a murit, si cu atat mai putin faptul ca nu am facut tot posibilul sa-l salvez. Nu trebuia sa se intample asa. Il sun pe Andrei si-i spun sa faca un bine sa o ajute pe prietena indurerata a lui Gabi cu pregatirile pentru inmormantare, altfel nu voi mai continua sa lucrez la acest caz. Acesta din urma-mi spune ca se va ocupa personal de tot. Primesc un telefon dupa cateva ore:
„Funerariile vor avea loc la ora 12 maine, la Mitropolie!“
Nu stiam ce sa fac. Nu vroiam sa produc si mai multa durere prin simpla prezenta a mea acolo. Am privit funerariile de la distanta stand in umbra. Gabi a fost ingropat apoi in Cimitirul Belu alaturi de alte personalitati importante.
Nu mai era nicio secunda de pierdut. Trebuia sa-mi revin si sa continui ancheta. Sun la informatii si aflu ca "Milion Dollars" este un club pe la P-ta Muncii, situat pe Soseaua Mihai Bravu. Orice ar avea legatura cu acest club, ma va duce la criminalii lui Gabi. Aveam nevoie de o mashina si de cineva care sa ma acopere, daca nu, ma voi duce singur in gura lupului. Dau cateva telefoane. Un tovaras din cartier, Ervin imi spune ca vine el cu mine. Nu vroiam sa-l am shi pe el pe conshtiintza, asha ca-i dau o vesta antiglontz. Imi pun shi eu vesta antiglontz si ma inarmez pana-n dintzi. Stam si luam ceva de mancare de la Sunny, fast-food-ul de pe coltz si luam si 2 cafele si incepem filajul. Toata dupa-amiaza nu am vazut nimic suspect. Poate decat pe fiul patronului venind cu taxi-ul cu cateva pitzipoance. Se vede pe el ca le trage, dupa cum se poarta. Sunt convins ca era prafuit...
Pe la ora 21:30 insa in fatza clubului trage un BMW X5 negru. Clar era subiectul.
„Tu stai in mashina. Ai un pistol in torpedou in caz de ceva. Daca pana la ora 4 dimineata nu ies din club, inseamna ca mi s-a intamplat ceva rau. Atunci anunti politia. Nu te aventura sa vii dupa mine. Nu vreau sa te am si pe tine pe constiinta, da?“
Ervin da din cap in semn ca a intzeles.
Aveam un pistol la glezna si unul la spate. Dupa cum vazusem eu ca te conttrolau bodyguarzii, te controlau numai sub brate sa nu intri cu bautura din afara clubului. Nu mai eram imbracat ca de obicei. Eram imbracat mai sport. Un tricou destul de largutz, lucru care nu se observa din cauza vestei andiglontz... o pereche de pantaloni negri din fash cu captusheala pe dedesubt, tocmai pentru a nu se observa nici pistolul, si nishte adidapshi shmecheri luatzi la promotzie din Carrefour. Trebuia sa intru si eu in atmosfera asha ca bag repede o ciunga-n gura si incep sa flencan la ea.
„Detineti bauturi alcoolice asupra dvs sau arme?“ ma intreaba bodyguardul.
„Niciuna, nici alta!“ raspund eu sictirit in timp ce celalalt bodyguard ma pipaia pe ici, pe colo.
„Taxa de intrare este de 25 lei.“
„Poftim, ii intind eu 30 lei si-i zic sa pastreze restul.“
Sa zicem ca am trecut de partea cea mai grea. Am scapat fara sa gaseasca pistoalele.
Atmosfera nu era cine shtie ce. Un bar destul de mare, multe mese, canapele din piele... destul de multe fete semi-despuiete dansand pe mese. Ma indrept spre bar cautand din ochi subiectul, dar nici urma de el.
„2 shoturi de tequilla te rog!“
Ador tequilla precum ador ginul tonic shi vodka energy.
The night is young... si oriqm trebuia sa ma simt si bine daca tot am venit aici. Nu termin bine al doilea shot ca apare si subiectul, imbracat destul de sumar. Se aseaza pe o masa si incepe sa danseze. Deci are program de la ora 22 imi zic. Aici lucreza si este dansatoare exotica... Ciudata meserie pt o femeie de 32 de ani. Sincer ca fiu... dansa destul de provocator si nu arata deloc de 32 de ani. Cred ca ii dadeam cu usurintza 24-25 de ani.
„Cine este... ?“ il intreb eu pe barman aratand catre Smaranda.
„Crede-ma ca n-ai vrea sa ai probleme cu ea. Este prietena patronului!“
„Dar cum o cheama?“ dar nu apuc eu sa termin bine intrebarea ca ma trezesc ca la un semn al barmanului, sunt aruncat in strada.
Nu se poate termina asa. E si maine o zi... sau o seara!
„Funerariile vor avea loc la ora 12 maine, la Mitropolie!“
Nu stiam ce sa fac. Nu vroiam sa produc si mai multa durere prin simpla prezenta a mea acolo. Am privit funerariile de la distanta stand in umbra. Gabi a fost ingropat apoi in Cimitirul Belu alaturi de alte personalitati importante.
Nu mai era nicio secunda de pierdut. Trebuia sa-mi revin si sa continui ancheta. Sun la informatii si aflu ca "Milion Dollars" este un club pe la P-ta Muncii, situat pe Soseaua Mihai Bravu. Orice ar avea legatura cu acest club, ma va duce la criminalii lui Gabi. Aveam nevoie de o mashina si de cineva care sa ma acopere, daca nu, ma voi duce singur in gura lupului. Dau cateva telefoane. Un tovaras din cartier, Ervin imi spune ca vine el cu mine. Nu vroiam sa-l am shi pe el pe conshtiintza, asha ca-i dau o vesta antiglontz. Imi pun shi eu vesta antiglontz si ma inarmez pana-n dintzi. Stam si luam ceva de mancare de la Sunny, fast-food-ul de pe coltz si luam si 2 cafele si incepem filajul. Toata dupa-amiaza nu am vazut nimic suspect. Poate decat pe fiul patronului venind cu taxi-ul cu cateva pitzipoance. Se vede pe el ca le trage, dupa cum se poarta. Sunt convins ca era prafuit...
Pe la ora 21:30 insa in fatza clubului trage un BMW X5 negru. Clar era subiectul.
„Tu stai in mashina. Ai un pistol in torpedou in caz de ceva. Daca pana la ora 4 dimineata nu ies din club, inseamna ca mi s-a intamplat ceva rau. Atunci anunti politia. Nu te aventura sa vii dupa mine. Nu vreau sa te am si pe tine pe constiinta, da?“
Ervin da din cap in semn ca a intzeles.
Aveam un pistol la glezna si unul la spate. Dupa cum vazusem eu ca te conttrolau bodyguarzii, te controlau numai sub brate sa nu intri cu bautura din afara clubului. Nu mai eram imbracat ca de obicei. Eram imbracat mai sport. Un tricou destul de largutz, lucru care nu se observa din cauza vestei andiglontz... o pereche de pantaloni negri din fash cu captusheala pe dedesubt, tocmai pentru a nu se observa nici pistolul, si nishte adidapshi shmecheri luatzi la promotzie din Carrefour. Trebuia sa intru si eu in atmosfera asha ca bag repede o ciunga-n gura si incep sa flencan la ea.
„Detineti bauturi alcoolice asupra dvs sau arme?“ ma intreaba bodyguardul.
„Niciuna, nici alta!“ raspund eu sictirit in timp ce celalalt bodyguard ma pipaia pe ici, pe colo.
„Taxa de intrare este de 25 lei.“
„Poftim, ii intind eu 30 lei si-i zic sa pastreze restul.“
Sa zicem ca am trecut de partea cea mai grea. Am scapat fara sa gaseasca pistoalele.
Atmosfera nu era cine shtie ce. Un bar destul de mare, multe mese, canapele din piele... destul de multe fete semi-despuiete dansand pe mese. Ma indrept spre bar cautand din ochi subiectul, dar nici urma de el.
„2 shoturi de tequilla te rog!“
Ador tequilla precum ador ginul tonic shi vodka energy.
The night is young... si oriqm trebuia sa ma simt si bine daca tot am venit aici. Nu termin bine al doilea shot ca apare si subiectul, imbracat destul de sumar. Se aseaza pe o masa si incepe sa danseze. Deci are program de la ora 22 imi zic. Aici lucreza si este dansatoare exotica... Ciudata meserie pt o femeie de 32 de ani. Sincer ca fiu... dansa destul de provocator si nu arata deloc de 32 de ani. Cred ca ii dadeam cu usurintza 24-25 de ani.
„Cine este... ?“ il intreb eu pe barman aratand catre Smaranda.
„Crede-ma ca n-ai vrea sa ai probleme cu ea. Este prietena patronului!“
„Dar cum o cheama?“ dar nu apuc eu sa termin bine intrebarea ca ma trezesc ca la un semn al barmanului, sunt aruncat in strada.
Nu se poate termina asa. E si maine o zi... sau o seara!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)