„Alo! Buna Daiana! Am nevoie de ajutorul tau! Vreau sa ne intalnim in fata pietzei Dorobantzi intr-o ora! Crezi ca poti ajunge?“
„Da, cred ca pot ajunge, dar spune-mi despre ce este vorba!“
„Vreau sa-i spui unui prieten exact ce mi-ai spus si mie despre Smaranda! Crezi ca poti face asta pentru mine?“
„Da, pot face asta... dar stii ca o sa te coste!
“„Normal! Serviciu contra serviciu! Deci intr-o ora, da?“
„Intr-o ora sa fie!“ raspunde ea, si apoi inchidem.
Totul era atat de evident si a fost atat de mult timp chiar sub nasul meu! Astept deci in fatza pietzei Dorobantzi! Am ajuns cu 10 minute mai devreme. Dupa alte cateva minute, timp in care am fumat o tzigare, o vad shi pe Daiana. Era la trecerea de pietoni. Se face culoarea verde si se angajaza in a traversa strada, cand vad ca un BMW negru cu geamuri fumurii se apropie in viteza!
„Nuuuuuuuuuuuuuuu!“ apuc eu sa tzip ca din gura de sharpe... dar era deja prea tarziu. Nu a apasat catushi de putzin frana, ba din contra... parca mai mult a accelerat. Acum nu-mi mai era de folos cu absolut nimic. Era inca un martor redus la tacere intr-un caz care trebuia sa se termine curand. Statea intinsa pe jos, cu parul ei blond intr-o balta de sange. Nu mai mishca deloc. Lumea se adunase puhoi in jurul ei...
Eu insa am decis sa plec, pentru ca eu mai lipseam de aici... mai ales dupa ce unul dintre politzishti ma amenintzase la moartea lui Gabi. Deja o sa para foarte dubios!
Si cu toate astea... tot puteam sa-i spun d-lui MSC ca Smaranda e...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu