Episodul 12 - Plicul

Pe la ora 5 cred ca l-am expediat pe Ervin acasa si i-am multumit ca a stat cu mine 2 nopti la rand sa-mi pazeasca spatele. Ma asez pe treptele de la metrou de la P-ta Muncii si cu un sictir trag din tigara. O asteptam pe tipa al carui nume nu-l stiam, dar o sa-l aflu.
E cald... Dubios de cald!
Iat-o ca vine! Imi spune un „Buna!“ si ma roaga sa mergem.
„Buna si tie!“ ii raspund.
„Hai ca dau eu cafeaua. Am ieshit bine cu shpaga aseara!“
„Am uitat sa te intreb cum te cheama!“ ii spun, si daca tot vrea sa dea o cafea, de ce s-o refuz? [nu ca nu mi-ash permite sa dau eu o cafea... dar daca e placerea ei... asha sa fie!]
„Pai cunoscutzi-mi spun Dy, numele real e Daiana Morăşanu!“ imi spune ea printre dintzi.
Ma duce intr-o cafenea putin mai incolo de P-ta Muncii. Am trecut de nenumarate ori p-acolo, dar nu shtiam ca acolo e o cafenea. Cred ca frecventa locul deoarece si chelneritza de acolo ii vorbea foarte familial.
„Spuneai ca ma poti ajuta?“
„Din moment ce si tu ma poti ajuta...“ raspunde ea.
Parea o tipa destul de intzepata...
„Normal ca te pot ajuta... totul e sa-mi oferi informatii valoroase!“
„Tu spune-mi ce ai nevoie, si eu te ajut!“
„Vreau sa-mi spui tot ce stii despre Roxana Mihai Smaranda, sau dupa cum o stii tu drept prietena patronului...“
„Stii ca n-o sa fie ieftin, nu?“ imi spune ea. Eu dau din cap si-i spun ca banii nu-s o problema. „Tot ce stiu este ca acum 3 ani cand m-am angajat eu aici, ea era de aproape 2 ani cu seful...“ incepe ea sa-mi povesteasca. Aflu o gramada de lucruri pe care le notez in carnetzelul meu. Insa nimic care sa ma ajute... Oriqm orice informatzie putea sa valoreze mai mult decat credeam.
Dupa un pachet de tzigari si 3 cafele Dy imi spune ca asta e tot ce stie! Ii multumesc pentru informatii si-i intind un plic cu bani. Ne ridicam si ieshim din local! Nefiindu-mi somn, ma gandesc sa dau o raita pe la birou, chiar daca e duminica.
Descui usha si gasesc pe jos un plic galben. Dupa ce l-am verificat sa nu fie o bomba sau cine stie ce, il desfac tacticos. In el ce gasesc? Cateva poze in care l-am recunoscut pe Gabi. Era legat de un scaun si plin de sange.
„Nenorocitzii!“
Ma uitam la poze si tremuram de nervi. Deja nu mai gandeam limpede. Ultima poza era un mesaj ce cred ca mi-era adresat. Acesta spunea: "TU URMEZI!"...
Ma asez pe scaun si ma gandesc la tot cazul... ceva undeva nu este-n regula, iar eu trebuie sa aflu unde... dar... dar aqm... ... aqm mi-e prea somn shi adorm...